In 1862, dupa casatoria cu Lev Nikolaevici Tolstoi, Sofia Andreevna Bers incepe sa scrie un jurnal pe care il va continua cu acribie pana la sfarsitul vietii. Jurnalul ei este cronica unei familii aristocrate medii, cu nelipsitele-i conversatii, picnicuri, partide de vanatoare si seri muzicale. O viata in aparenta linistita, in care Sofia incearca sa faca fata nevoilor cotidiene, sa administreze cu parcimonie banii, transcriind si corectand in acelasi timp lucrarile lui Tolstoi.

Incearca sa nu dezamageasca pe nimeni si mai ales sa pastreze unita familia. Sofia a avut parte de un destin contradictoriu: sotie a unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile, isi idealizeaza sotul, care este in acelasi timp si cauza suferintelor ei. Mama a treisprezece copii pe care ii iubeste enorm, cunoaste drama despartirii si a continuei griji. Femeie complexa, cu o energie inepuizabila si un suflet de artista, ea traverseaza impreuna cu toata familia Tolstoi o perioada framantata din istoria Rusiei, reusind sa fie alaturi de sotul ei vreme de mai bine de jumatate de secol. Acest jurnal nu este doar povestea vietii contesei Tolstaia, ci prietenul ei cel mai bun, contrapartida la viata si casnicia ei.