Din cuprins:
◊ Somnivm Scipionis / Visul lui Scipio (Marcus Tullius Cicero)
◊ Studiu introductiv (de Anca Negru)
◊ Commentarii in Somnivm Scipionis / Comentarii la Visul lui Scipio (Ambrosius Theodosius Macrobius)

'Comentarii la Visul lui Scipio' de Macrobius (scriitor latin postclasic) abordeaza teme de interes general, de la medicina la filosofie, de la mitologie la aritmetica, astronomie si geografie. Clasificarea viselor, descrierea coborarii sufletului pe pamant si a inaltarii acestuia la ceruri sunt prezente intr-o lucrare care nu poate fi inteleasa fara a avea in fata textul lui Cicero - 'Visul lui Scipio' -, devenit obiect al comentariului enciclopedic al eruditului latin Macrobius. Cicero, prin naratia lui Scipio, rezuma doctrine filosofice din vremea sa despre destinul si nemurirea sufletului omenesc. Intalnim idei stoice si idei epicureice, dar si idei neoplatonice. Cicero, prin forta de reprezentare cosmica si prin stilul sau inalt, rivalizeaza cu Platon. Lucrarea lui Cicero respira sentimente pure si nobile, indeamna omul sa cultive virtutea si sa practice justitia pentru a ajunge la viata adevarata si fericita rezervata inteleptilor 'care-si slujesc patria'.

Publicarea simultana, in editie bilingva (pentru prima data in cultura romana), a operei lui Cicero, 'Visul lui Scipio', si a celei a lui Macrobius, 'Comentarii la Visul lui Scipio', reprezinta o provocare a cititorilor la cercetarea unor capodopere enciclopedice europene. Este, in acelasi timp, un omagiu adus marilor scriitori latini, dar si un dar oferit oamenilor de cultura romani.
Fragment din lucrarea "Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis" - Marcus Tullius Cicero

"AMBROSIUS THEODOSIUS MACROBIUS
Comentarii la Visul lui Scipio
CARTEA INTAI
(1) Intre lucrarile lui Platon si Cicero care ambele au tratat problema statului, fiul meu Eustachius, bucuria vietii mele si deopotriva mandria mea„ am observat, la prima vedere, aceasta diferenta: primul a scris despre organizarea statului, cel de-al doilea a descris organizarea unuia deja existent; unul a discutat despre statul ideal, celalalt despre statul fondat de stramosii sai. (2) Totusi, intr-un anumit punct, imitatia a pastrat o similitudine puternica anume ca Platon, la sfarsitul tratatului sau, are drept personaj un om care a revenit la viata, dupa ce aparent murise si tocmai acesta ii reveleaza conditia sufletelor eliberate de trupuri, adaugand o descriere captivanta a sferelor si a constelatiilor, Scipio, din opera lui Cicero, discuta acelasi subiect, dar ca revelatii avute de el in timpul somnului. (3) Dar de ce trebuie sa fie inclusa o astfel de fictiune sau un astfel de vis in carti care trateaza probleme statale sau pentru ce este necesara descrierea cercurilor celeste, orbitelor si sferelor, a miscarii planetelor, a miscarii de revolutie a cerului intr-o discutie despre regulile de guvernare a cetatilor, mi se pare ca aceasta problema merita a fi cercetata si, poate, chiar si altora li se va parea la fel. Altfel, putem fi determinati sa credem ca oamenii de o intelepciune iesita din comun, obisnuiti sa considere cautarea adevarului ca zadarnica daca nu este de natura divina, au adaugat in operele lor lucruri inutile. Prin urmare, mai intai se cuvine sa explicam pe scurt acest fapt astfel incat mintea cititorului sa poata intelege clar lucrurile despre care vom discuta. (4) Cu o intelegere profunda a naturii lucrurilor si actiunilor umane, Platon atrage atentia de-a lungul intregii sale discutii despre instituirea statului ca iubirea de dreptate trebuie instaurata in suflete, fara ea este imposibil sa existe nu numai statul, ba chiar cea mai restransa comunitate de oameni sau, mai departe, cea mai mica familie. (5) Mai mult, si-a dat seama ca pentru a inocula aceasta afectiune pentru dreptate in sufletul unui om nimic nu este mai eficient ca asigurarea ca roadele ei nu inceteaza odata cu viata."