"Mintea nu este un lucru, ci un eveniment. Un lucru contine substanta; un eveniment este un proces. Un lucru este asemeni unei pietre; un eveniment este asemeni unui val: exista, dar existenta lui nu este substantiala. Este asemeni interactiunii vantului cu apa oceanului, un proces, un fenomen."

 

Mintea este un proces. De fapt, mintea nu exisa. Exista numai ganduri care se succed atat de rapid, incat le percepem ca pe o continuitate. Vine un gand, apoi altul si altul si asa mai departe. Intervalul dintre doua ganduri este atat de scurt, incat nu-l putem sesiza. Gandurile par legate intre ele, le percepem ca pe o continuitate si din aceasta cauza credem ca mintea exista. Dar mintea nu exista. Sunt doar ganduri, electroni in miscare, fara substantialitate. Gandurile sunt electronii mintii. Intocmai ca o multime… O multime exista intr-un sens; in alt sens, nu exista. Nu exista decat indivizii, dar cand mai multi indivizi se strang laolalta, se creeaza sentimentul ca multimea are unitate.

Carte recomandata de Ligia Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

 

    “Gandurile exista; mintea, nu. Mintea este numai o aparenta. Iar atunci cand o priviti in profunzime, mintea dispare. Descoperiti ca exista ganduri, dar nu descoperiti nicio minte. Cand mintea a disparut si constatati ca nimic altceva nu exista, doar ganduri individuale, primiti instantaneu multe raspunsuri. Primul este acela ca gandurile sunt asemeni norilor. Vin si se duc - voi sunteti cerul. Cand mintea nu exista, percepeti detasarea de ganduri. Gandurile vin si se duc, precum norii pe cer sau precum vantul printre copaci. Gandurile trec prin voi si acest lucru este posibil pentru ca sunteti o vastitate goala. Nu intalnesc niciun obstacol, nicio piedica. Nu exista niciun zid care sa le opreasca.

    Nu sunteti inconjurati de ziduri. Cerul vostru este deschis la infinit; gandurile vin si se duc. Iar atunci cand incepeti sa simtiti ca gandurile trec si voi sunteti martorul care le observa, ati dobandit controlul asupra mintii...

    Mintea nu poate fi controlata prin mijloace obisnuite. In primul rand, cum sa controlati ceva care nu exista? In al doilea rand, cine sa controleze mintea? Nu exista nimeni dincolo de minte, iar cand spun nimeni ma refer la o forma de vid. Cine sa o controleze? Si daca nu exista nimeni care sa controleze mintea, atunci inseamna ca un fragment al mintii va controla un alt fragment. Acesta este egoul. Mintea nu poate fi controlata in acest fel. Ea nu exista si nici cine sa o controleze. Vidul interior poate contempla, dar nu poate sa controleze. Poate privi, dar nu controleaza. Dar chiar felul acesta de a privi reprezinta controlul. Insusi fenomenul de a observa in starea de martor devine o forma de control, deoarece face mintea sa dispara. Este ca si cum intr-o noapte intunecoasa va speriati de propria umbra, crezand ca este cineva care va urmareste, si o luati la fuga incercand sa scapati de ea. Acel cineva este de fapt nimeni si cu cat fugiti mai tare, cu atat se apropie mai mult."