Sunt din ce in ce mai dornic sa descopar bucuria inteligenta. Nascuta din situatii ori increngaturi de situatii de viata, cartea aceasta pe care Romeo Petrasciuc cauta sa o largeasca tot mai mult este un scurt tratat de "reveneala" din marea lehamite din jur. Scria candva C. S. Lewis ca "ura nu se cere(a) disimulata de dragul convenientelor sociale sau de teama ca nu cumva cineva sa te acuze de nevroza. O vedem, asadar, in starea ei salbatica".
Ceea ce veti citi nu sunt scornituri, ci fragmente de viata, aschii de zambet cordial. Vajnicii aparatori ai ortodoxiei incruntate s-au ciufulit la suflet cand au aparut cele doua volume de cate 77 de intamplari cu haz, care au facut, insa, deliciul celor care nu cred ca acreala din suflet este trasatura de caracter a unui ortodox.
Autorul a continuat sa asculte si sa noteze, sa culeaga si sa hohoteasca bucuros atunci cand poanta era buna. Multi au socotit cartile anterioare o culegere de poante ori anecdote cu preoti. Nu e chiar asa. Sanatatea sufleteasca a unui om se masoara si in puterea de a asuma critica celor din jur, ironia cinstita, fara mizerii in care sa se ascunda orice altceva decat dialogul constructiv si distructiv de toxine sufletesti. Ele sunt scurte retete de detoxifiere...
S-a adaugat acelor jurnale cu zambete o serie de povestiri noi. Prin cel de acum sunteti invitati sa va scrieti propriul volum cu destinderi. La cata ura am acumulat, ca oameni, in viata cotidiana, indraznesc sa va rog sa fiti curajosi. Refuzati rautatea livrata sub chip de combustie pentru parvenire sociala si invatati sa deveniti! suntem dinaintea unui scurt "roman" de istoria rasului sanatos. Remarc ca romanii, atunci cand cauta sa treaca peste momente dificile din istoria lor, o dau pe amintiri zambitoare.
N-ar strica, din cand in cand macar, sa revigoram rasul. Pentru sanatatea sufletului si iesirea din lehamitea din jur. Romeo Petrasciuc reuseste! Ramane un hatru. Celor care se incapataneaza sa ne spuna si cum sa zambim ca sa fim crestini nu le recomandam cartea. Pentru ceilalti... liber la zambet!  - Pr. Constantin NECULA
Fragment din cartea "200 de intamplari nostime din viata parintilor" de Romeo Petrasciuc

"De va inseta cineva...
Undeva, prin partile Moldovei de dincoace de Nistru, asa dupa cum e obiceiul, de Boboteaza un preot merge „cu crucea" prin casele oamenilor, adica pentru sfintirea caselor enoriasilor sai. Tot umbland din casa in casa, ajunge si la matusa Aglaia, care, contrar obiceiului, nu se gasea inaintea usii, cu lumanarea aprinsa, asteptand binecuvantarea casei.
Parintele se uita in stanga, se uita in dreapta, intra in hol si, cantand In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat..., paseste in prima camera. De undeva de dupa cuptior (cum se spune pe la tara...) se aude dintr-o data glasul ragusit, insa ferm, al matusii Aglaia:
— Parinte, daca tot ai venit si esti in picioare, nu imi dai si mie un pahar cu apa?..."