Ramas in Bucuresti, in timpul ocupatiei germane (1916-1918), spre a proteja monumentele istorice, Virgiliu N. Draghiceanu a consemnat, intr-un jurnal, tot ce a vazut si a citit pe foi volante cu circulatie clandestina, despre ororile savarsite de trupele straine si mai ales tot ce s-a putut afla despre jaful sistematic organizat al bogatiilor tarii, de la alimente la valorile de patrimoniu.
Prin multimea dovezilor de spoliere, batjocura si exploatare fara crutare a populatiei civile, autohtone, cartea se costituie, nu numai intr-un document de dezvaluire, ci si intr-un act de acuzare al cuceritorilor, care si-au autonegat prin comportamentul inuman si prin lacomia fara de margini, civilizatia acumulata de-a lungul secolelor.