La douazeci si noua de ani, Hannah Martin inca nu stie ce vrea sa faca in viata. De cand a terminat colegiul, a locuit in sase orase diferite si a avut nenumarate slujbe banale, dar, dupa o relatie dezastruoasa, decide sa se intoarca in Los Angeles, orasul ei natal. Pentru a sarbatori prima seara in L.A., cea mai buna prietena a ei, Gabby, o duce la un bar – unde Hannah se intalneste cu iubitul ei din liceu, Ethan. La miezul noptii, Gabby o intreaba pe Hannah daca e gata sa plece. Ethan se ofera sa o duca el acasa daca vrea sa mai ramana. Hannah ezita. Ce se intampla daca pleaca cu Gabby? Ce se intampla daca pleaca cu Ethan?

Si astfel, Hannah traieste efectele fiecarei decizii, in doua universuri paralele, in doua povesti succesive, surprinzator de diferite si cu consecinte importante pentru Hannah si oamenii de langa ea. Asadar, totul e sortit sa se intample? Cat de mult din viata noastra este determinat de sansa? Si, lucrul cel mai important: exista suflete-pereche? Hannah crede ca da. Si, in ambele lumi, e convinsa ca l-a gasit pe al ei.

 

    “Am incercat trei teste de sarcina in toaleta farmaciei CVS de pe strada lui Gabby. As fi putut s-o las pe Charlemagne in masina, insa mi s-a parut prea groaznic, chiar si dac-as fi lasat geamurile crapate, asa ca am varat-o in rucsac si am luat-o cu mine. A schelalait de vreo doua ori in baie, insa nimeni n-a parut sa se sinchiseasca.

    Toate trei testele au iesit pozitiv. Si n-am fost catusi de putin surprinsa.

    Acum e aproape noua seara si trag in fata casei lui Gabby. Probabil a auzit masina, pentru ca se uita pe fereastra. Cand o vad, rad. Parc-ar fi o cotoroanta. Aproape ca ma astept sa strige la mine: „Ce-i cu harmalaia asta?"

    Cand deschid usa casei, cu Charlemagne dupa mine in lesa, Gabby e acolo sa ma intampine. Chiar ma simt prost, apropo. Ma simt prost ca am venit acasa la Mark cu un caine. Stiu ca are alergie, insa asta nu ma opreste. Doar ca n-am putut sa raman la Ethan. Si n-am putut s-o abandonez nici pe Charlemagne. Si asa se explica.

    - Ti-ai luat masina? ma intreaba Gabby.

    E in pijama.

    - Unde-i Mark? o intreb. 

    Charlemagne e in spate. Nu cred c-o vede Gabby.

    - Lucreaza iar pana tarziu, spune Gabby.

    - Am noutati, ii zic.

    - Stiu, ti-ai luat masina.

    - Ei, da, mai am niste noutati.

    Charlemagne latra si Gabby se uita la mine chioras.

    - O trag pe Charlemagne in fata

    - Ti-ai luat caine?

    - Am adoptat-o, ii zic. Imi pare foarte rau.

    - Ai adoptat un caine?

    - Pot sa stau la voi doar in seara asta? I-am luat lui Mark o groaza de pastile antialergice.

    Scot cele cinci cutii cu medicamente pe care le-am luat de la raionul de antihistaminice fara reteta.”