Veronika se hotaraste sa moara Ed.2015
Veronika pare sa aiba tot ce si-ar putea dori. Frecventeaza localuri de noapte cunoscute, intalneste barbati atragatori, si totusi nu e fericita. Ceva lipseste din viata ei. Iata de ce, in dimineata zilei de 11 noiembrie 1997, Veronika se hotaraste sa moara. Dupa ce ia o supradoza, i se spune ca nu mai are de trait decat cateva zile. Romanul o urmareste pe parcursul acestor zile intense in care, spre surprinderea ei, se trezeste atrasa in lumea inchisa a spitalului unde se afla. In aceasta stare de surescitare, ea descopera lucruri pe care nu-si permisese de fapt sa le simta niciodata: ura, teama, curiozitate, dragoste – pana si implinirea sexuala. Experientele ei o fac treptat sa-si dea seama ca fiecare secunda a existentei este o alegere intre viata si moarte. Cartea lui Paulo Coelho vorbeste despre cei care nu intra in tiparele considerate normale de catre societate. Vorbeste despre nebunie si despre nevoia de a descoperi un alt mod de viata a oamenilor care, gandind diferit, se confrunta cu prejudecatile celorlalti.
Fragment din roman:
"Veronika impinse usa de la living, merse in fata pianului, ii deschise capacul si, cu toata forta, izbi in claviatura cu mainile. Un acord nebunesc, dizarmonic, iritant, rasunand in ambianta goala, izbindu-se de pereti, intorcandu-i-se in auz sub forma unui zgomot ascutit, ce parea sa-i sfasie sufletul. Era insa cel mai bun portret al sufletului ei in clipa aceea.
O inunda din nou o pace adanca, si Veronika privi iarasi cerul instelat, cu luna in primul patrar, favorita ei, umpland cu lumina suava locul unde se afla. Simti iarasi ca Infinitul si Vesnicia umblau tinandu-se de mana si era de ajuns sa-l contempli pe unul din ele, cum ar fi Infinitul fara limite, ca sa observi prezenta celuilalt, Timpul care nu sfarseste niciodata, care ramane in Prezent, unde se afla toate secretele vietii. Pe drumul dintre salon si living fusese in stare sa urasca, atat de tare si de intens, incat nu-i mai ramasese nici urma de ranchiuna in inima. Lasase ca sentimentele negative, reprimate vreme de ani in sufletul ei, sa-i iasa in sfarsit la suprafata. Le simtise, si acum nu mai avea nevoie de ele, puteau sa plece.
Ramase tacuta, traindu-si momentul Prezent, ingaduindu-i dragostei sa umple spatiul gol pe care-l parasise ura. Cand simti ca se facuse timpul, se intoarse catre luna si canta o sonata in cinstea ei, stiind ca ea o asculta, ca e mandra, si asta le starnea gelozia stelelor. Canta apoi o muzica pentru stele, alta pentru gradina si o a treia pentru muntii pe care nu-i putea vedea noaptea, dar pe care-i stia ca se afla acolo.
In toiul muzicii pentru gradina, aparu alt nebun, Eduard, un schizofrenic fara sperante de vindecare. Prezenta lui nu o infricosa: dimpotriva, ii surase si, spre surprinderea ei, si el ii raspunse cu un zambet.
Pana si in lumea lui atat de departata era in stare sa patrunda muzica si sa faca minuni. "
"Veronika impinse usa de la living, merse in fata pianului, ii deschise capacul si, cu toata forta, izbi in claviatura cu mainile. Un acord nebunesc, dizarmonic, iritant, rasunand in ambianta goala, izbindu-se de pereti, intorcandu-i-se in auz sub forma unui zgomot ascutit, ce parea sa-i sfasie sufletul. Era insa cel mai bun portret al sufletului ei in clipa aceea.
Lovi din nou cu mainile si inca o data notele disonante reverberara pretutindeni. „Sunt nebuna. Pot face asta. Pot uri si pot sa izbesc pianul. De cand stiu oare bolnavii psihici sa aseze notele in ordine?"
Izbi in pian o data, de doua, de zece, de douazeci de ori, si de fiecare data cand o facea, ura parea a i se diminua, pana ce-i disparu cu desavarsire.
O inunda din nou o pace adanca, si Veronika privi iarasi cerul instelat, cu luna in primul patrar, favorita ei, umpland cu lumina suava locul unde se afla. Simti iarasi ca Infinitul si Vesnicia umblau tinandu-se de mana si era de ajuns sa-l contempli pe unul din ele, cum ar fi Infinitul fara limite, ca sa observi prezenta celuilalt, Timpul care nu sfarseste niciodata, care ramane in Prezent, unde se afla toate secretele vietii. Pe drumul dintre salon si living fusese in stare sa urasca, atat de tare si de intens, incat nu-i mai ramasese nici urma de ranchiuna in inima. Lasase ca sentimentele negative, reprimate vreme de ani in sufletul ei, sa-i iasa in sfarsit la suprafata. Le simtise, si acum nu mai avea nevoie de ele, puteau sa plece.
Ramase tacuta, traindu-si momentul Prezent, ingaduindu-i dragostei sa umple spatiul gol pe care-l parasise ura. Cand simti ca se facuse timpul, se intoarse catre luna si canta o sonata in cinstea ei, stiind ca ea o asculta, ca e mandra, si asta le starnea gelozia stelelor. Canta apoi o muzica pentru stele, alta pentru gradina si o a treia pentru muntii pe care nu-i putea vedea noaptea, dar pe care-i stia ca se afla acolo.
In toiul muzicii pentru gradina, aparu alt nebun, Eduard, un schizofrenic fara sperante de vindecare. Prezenta lui nu o infricosa: dimpotriva, ii surase si, spre surprinderea ei, si el ii raspunse cu un zambet.
Pana si in lumea lui atat de departata era in stare sa patrunda muzica si sa faca minuni. "
Descrierea produsului
Veronika pare sa aiba tot ce si-ar putea dori. Frecventeaza localuri de noapte cunoscute, intalneste barbati atragatori, si totusi nu e fericita. Ceva lipseste din viata ei. Iata de ce, in dimineata zilei de 11 noiembrie 1997, Veronika se hotaraste sa moara. Dupa ce ia o supradoza, i se spune ca nu mai are de trait decat cateva zile. Romanul o urmareste pe parcursul acestor zile intense in care, spre surprinderea ei, se trezeste atrasa in lumea inchisa a spitalului unde se afla. In aceasta stare de surescitare, ea descopera lucruri pe care nu-si permisese de fapt sa le simta niciodata: ura, teama, curiozitate, dragoste – pana si implinirea sexuala. Experientele ei o fac treptat sa-si dea seama ca fiecare secunda a existentei este o alegere intre viata si moarte. Cartea lui Paulo Coelho vorbeste despre cei care nu intra in tiparele considerate normale de catre societate. Vorbeste despre nebunie si despre nevoia de a descoperi un alt mod de viata a oamenilor care, gandind diferit, se confrunta cu prejudecatile celorlalti.
Fragment din roman:
"Veronika impinse usa de la living, merse in fata pianului, ii deschise capacul si, cu toata forta, izbi in claviatura cu mainile. Un acord nebunesc, dizarmonic, iritant, rasunand in ambianta goala, izbindu-se de pereti, intorcandu-i-se in auz sub forma unui zgomot ascutit, ce parea sa-i sfasie sufletul. Era insa cel mai bun portret al sufletului ei in clipa aceea.
O inunda din nou o pace adanca, si Veronika privi iarasi cerul instelat, cu luna in primul patrar, favorita ei, umpland cu lumina suava locul unde se afla. Simti iarasi ca Infinitul si Vesnicia umblau tinandu-se de mana si era de ajuns sa-l contempli pe unul din ele, cum ar fi Infinitul fara limite, ca sa observi prezenta celuilalt, Timpul care nu sfarseste niciodata, care ramane in Prezent, unde se afla toate secretele vietii. Pe drumul dintre salon si living fusese in stare sa urasca, atat de tare si de intens, incat nu-i mai ramasese nici urma de ranchiuna in inima. Lasase ca sentimentele negative, reprimate vreme de ani in sufletul ei, sa-i iasa in sfarsit la suprafata. Le simtise, si acum nu mai avea nevoie de ele, puteau sa plece.
Ramase tacuta, traindu-si momentul Prezent, ingaduindu-i dragostei sa umple spatiul gol pe care-l parasise ura. Cand simti ca se facuse timpul, se intoarse catre luna si canta o sonata in cinstea ei, stiind ca ea o asculta, ca e mandra, si asta le starnea gelozia stelelor. Canta apoi o muzica pentru stele, alta pentru gradina si o a treia pentru muntii pe care nu-i putea vedea noaptea, dar pe care-i stia ca se afla acolo.
In toiul muzicii pentru gradina, aparu alt nebun, Eduard, un schizofrenic fara sperante de vindecare. Prezenta lui nu o infricosa: dimpotriva, ii surase si, spre surprinderea ei, si el ii raspunse cu un zambet.
Pana si in lumea lui atat de departata era in stare sa patrunda muzica si sa faca minuni. "
"Veronika impinse usa de la living, merse in fata pianului, ii deschise capacul si, cu toata forta, izbi in claviatura cu mainile. Un acord nebunesc, dizarmonic, iritant, rasunand in ambianta goala, izbindu-se de pereti, intorcandu-i-se in auz sub forma unui zgomot ascutit, ce parea sa-i sfasie sufletul. Era insa cel mai bun portret al sufletului ei in clipa aceea.
Lovi din nou cu mainile si inca o data notele disonante reverberara pretutindeni. „Sunt nebuna. Pot face asta. Pot uri si pot sa izbesc pianul. De cand stiu oare bolnavii psihici sa aseze notele in ordine?"
Izbi in pian o data, de doua, de zece, de douazeci de ori, si de fiecare data cand o facea, ura parea a i se diminua, pana ce-i disparu cu desavarsire.
O inunda din nou o pace adanca, si Veronika privi iarasi cerul instelat, cu luna in primul patrar, favorita ei, umpland cu lumina suava locul unde se afla. Simti iarasi ca Infinitul si Vesnicia umblau tinandu-se de mana si era de ajuns sa-l contempli pe unul din ele, cum ar fi Infinitul fara limite, ca sa observi prezenta celuilalt, Timpul care nu sfarseste niciodata, care ramane in Prezent, unde se afla toate secretele vietii. Pe drumul dintre salon si living fusese in stare sa urasca, atat de tare si de intens, incat nu-i mai ramasese nici urma de ranchiuna in inima. Lasase ca sentimentele negative, reprimate vreme de ani in sufletul ei, sa-i iasa in sfarsit la suprafata. Le simtise, si acum nu mai avea nevoie de ele, puteau sa plece.
Ramase tacuta, traindu-si momentul Prezent, ingaduindu-i dragostei sa umple spatiul gol pe care-l parasise ura. Cand simti ca se facuse timpul, se intoarse catre luna si canta o sonata in cinstea ei, stiind ca ea o asculta, ca e mandra, si asta le starnea gelozia stelelor. Canta apoi o muzica pentru stele, alta pentru gradina si o a treia pentru muntii pe care nu-i putea vedea noaptea, dar pe care-i stia ca se afla acolo.
In toiul muzicii pentru gradina, aparu alt nebun, Eduard, un schizofrenic fara sperante de vindecare. Prezenta lui nu o infricosa: dimpotriva, ii surase si, spre surprinderea ei, si el ii raspunse cu un zambet.
Pana si in lumea lui atat de departata era in stare sa patrunda muzica si sa faca minuni. "
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 32.00 Lei
30.40 Lei
30.40 Lei32.00 Lei
-
PRP: 29.00 Lei
27.55 Lei
27.55 Lei29.00 Lei
-
PRP: 699.83 Lei
629.85 Lei
629.85 Lei699.83 Lei
-
PRP: 1473.26 Lei
1325.93 Lei
1325.93 Lei1473.26 Lei
-
PRP: 117.72 Lei
105.95 Lei
105.95 Lei117.72 Lei
-
PRP: 32.00 Lei
30.40 Lei
30.40 Lei32.00 Lei
De acelasi autor
-
PRP: 29.00 Lei
27.55 Lei
27.55 Lei29.00 Lei
-
PRP: 32.00 Lei
30.40 Lei
30.40 Lei32.00 Lei
-
PRP: 45.00 Lei
42.75 Lei
42.75 Lei45.00 Lei
-
PRP: 32.00 Lei
30.40 Lei
30.40 Lei32.00 Lei
-
PRP: 32.00 Lei
30.40 Lei
30.40 Lei32.00 Lei
