Intr-o cladire veche si abandonata din New York, un barbat studiaza potentialul noii sale achizitii, fara sa se astepte la surpriza de proportii care ii este rezervata. Miliardarul Roarke va face in curand o descoperire macabra, cand douasprezece schelete sunt gasite ascunse in peretii constructiei. Iar prima persoana la care se gandeste sa apeleze este chiar sotia sa, locotenentul Eve Dallas.
Ramasitele nu au chipuri, nu au nume, nu au istorie... Cu ajutorul echipei sale de specialisti, Eve incepe sa desluseasca itele unui mister vechi de 15 ani. Toate sunt fete, toate sunt atat de tinere – o adolescenta implicata in traficul de droguri; fiica rebela a unei familii de doctori instarite; o fata dornica sa scape din iadul de acasa. Fiecare are propria poveste impresionanta. Si toate au pierdut sansa la o viata mai buna.

Atunci cand descopera legaturi surprinzatoare intre victime si o persoana cunoscuta, Eve este cu atat mai pornita sa dezvaluie secretele locului numit Sanctuarul – si raul ascuns intr-o inima omeneasca.

Fragment din roman:

"La Sanctuar, ni se oferea ce ne trebuia. Adapost, mancare, limite, disciplina, educatie. Cuiva ii pasa suficient pentru a ne oferi lucrurile de care aveam nevoie. Iar cand ne-am mutat si a devenit Centrul Puterii Superioare de Purificare pentru Tineri, ni s-a oferit si mai mult intr-un loc mai bun, pentru ca aveau mai multi bani. Daca n-as fi primit ce mi s-a dat, daca nu mi s-ar fi oferit sansa de a vedea calea, de a accepta puterea superioara, nu mi-as fi descoperit niciodata propriul potential, n-as fi putut sa ma folosesc de el si n-as fi avut curajul sa le ofer altora o noua cale de urmat.
- Aceste fete n-au avut niciodata sansa de a descoperi ce potential e posibil sa fi avut, ii aminti Eve. Cineva le-a rapit-o, cineva le-a curmat vietile.
El inclina usor capul, in semn de respect.
- Nu pot decat sa cred ca se afla intr-un loc mai bun.
- Eu nu consider ca moartea e mai buna. Lasati-o cu puterea superioara, ii spuse Eve inainte ca el sa apuce sa vorbeasca. Este vorba de crima. Indiferent unde se afla acum, nimeni nu a avut dreptul sa le trimita acolo.
- Fireste ca nu, desigur ca nu. Sa iei viata cuiva este pacatul suprem impotriva vietii in sine. Am vrut doar sa zic ca, dupa atata durere si necazuri de care au avut parte aceste fete, acum si-au gasit pacea.
Eve se lasa pe spate.
-Asta v-au invatat la Sanctuar, la CPSPT? Ca sa fii mort in pace e mai bine decat sa traiesti o viata dura?
- Ati inteles gresit. Isi lipi palmele, isi indrepta varfurile degetelor spre ea si vorbi cu convingere:
- Gasirea vietii, a luminii din ea, pacea si bogatia din ea, indiferent cat de greu ar fi, este ceea ce ne face sa fim mai presus decat animalele. Intinderea unei maini celor aflati in nevoie, un cuvant bun, un adapost, o sansa de a imprastia lumina si de a ne ghida pe drumul nostru, iar cand drumul se sfarseste exista o lumina si mai puternica, o pace si mai profunda. Asta este ceea ce le doresc acestor nefericite fete. Voi spera acelasi lucru si pentru ucigasul lor. Ca accepta ceea ce a facut, ca se caieste, ca isi marturiseste remuscarile.
Ma multumesc cu marturisirea, n-are decat sa-si pastreze remuscarile.
El se lasa pe spate si suspina, un suspin nuantat cu compatimire.
- Serviciul dumneavoastra va duce in locuri intunecate. Greta, adu-i doamnei locotenent Dallas un pachet gratuit.
Multumesc, nu. In timp ce se ridica, Eve se gandi ca, mai degraba, ar prefera un bat ascutit si aprins infipt in ureche. Nu ni se permite sa acceptam nici un fel de cadouri. Multumesc pentru timpul acordat. Daca o sa mai am intrebari, stiu unde sa va gasesc. Pentru o clipa, el fu pus in incurcatura de acea concediere brusca.
- Sper ca v-am fost intru catva de ajutor. Se ridica in picioare. Va doresc clarviziune pe drumul dumneavoastra.
Iesi la fel de semet cum intrase, dar ea se gandi ca ii diminuase ceva din stralucire.
Se decise ca era meschina daca isi gasea placere in asa ceva, dar, din partea ei, era in regula. "