Este un roman captivant si misterios. Simplitatea oamenilor si a satului in care se desfasoara actiunea ascunde evenimente enigmatice si pline de talc. Ne este prezentat un satuc neinsemnat dar schimbat o data cu inflorirea macilor. In roman, macii sunt un laitmotiv si au o semnificatie aparte daca incerci sa deslusesti misterele intamplarilor care se petrec. "Valea era impestritata cu multi maci insufletiti... Am inceput sa ametesc cand am privit cum rasar din pamant, din nimic, alte flori de foc. Tulpinile verzi le cresteau subit, pana ce isi deschideau nevinovat bulbul spre cer". Subiectul se aseamana placut cu scrierile de fictiune ale lui Mircea Eliade, mai ales prin faptul in ambele cazuri intalnesti tema misterului feminin si iei parte la desfasurarea unor evenimente bizare si fascinante. Daca iti place Mircea Eliade nu ai cum sa nu iti placa si tanarul scriitor, Mihai Stefan.

"Cred că eșți în căutare de ținte. Cauți un scop, o direcție, o destinație. Sau poate cauți fericirea? Poate de asta ai și deschis cartea." Ce-ți doreai, în fapt, să găsești când ai deschis cartea asta învechită, cu pagini îngălbenite. Ce voiai? Sunt indiscret. Dar ai găsit? Te-a dezamăgit? A fost o risipă?... Mi-am amintit. Viața mea a fost risipă. " Tocmai ce am terminat de citit cartea "10 vieți și încă o moarte" a lui Mihai Ștefan, iar rândurile de mai sus îmi răsună ușor nedefinit în minte, împreună cu întreaga metaforă despre moarte pe care autorul o redă în cele 10 povești fantastice. De fiecare dată, realitatea se împletește cu fantasticul iar tabloul ce ți se croieste în imaginație atunci când citești, te duce cu gândul în locuri călăuzite de mituri și superstitii; în lumi tainice și simple, dar a căror liniște este distrusă de un eveniment ce schimbă înfățișare lucrurilor și a oamenilor. Din acest motiv cred că mi-a plăcut așa de mult. Firul narativ te ține în suspans dar în același timp, ocazional, apar câteva elemente, precum lebăda și corbul (semn al morții) ce prevestesc viitorul. Descrierile amănunțite ale autorului se armonizează frumos cu ilustrațiile unui alt tânăr talentat, Gabriel Stratulat. Observi imaginea, citești, îți imaginezi și te întorci la ilustrații pentru a remarca detaliile fundamentale pentru fiecare poveste. Poate că, prin intermediul acestor povestri, autorul a vrut să ne amintească ceea ce uităm din când în când: într-o zi, toți murim! Indiferent de statutul social, de capacitățile intelectuale, fie că suntem rai sau buni, slabi sau puternici. Tocmai din acesta cauză ne îndeamnă la trăire: "O moarte se uită, o viață niciodată! Trăiți ca eroii din această carte. 10 vieți și încă o moarte!" Cititi cartea, eu cred că merită! Chiar dacă aveți impresia că nu vă atrage subiectul, măcar sprijinim tinerele talente.