Cartea, in esenta, este buna, frumos ilustrata si-si atinge scopul propus: de a-l pregati pe copil pentru primele zile de gradinita. Copilului i-a placut. Totusi, din ea reiese un mesaj subtil, ascuns, ca mama e mai importanta decat tata in viata copilului sau hai sa spun altfel- ca tata nu-i la fel de important. In toata cartea tata apare in doua locuri: la inceput, desenat, fara a fi mentionat si in al doilea loc, in urmatorul pasaj, pe care va las pe dvs. sa-l judecati: "Sa spui "La revedere!" poate fi greu chiar si pentru mami! Dar trebuie sa fim curajosi si sa facem in asa fel incat despartirea sa fie cat mai usoara pentru amandoi. Uneori plang foarte tare cand spun "La revedere!", dar, dupa ce intru in sala de clasa incep sa ma simt bine cu prietenii mei si uit un pic de despartire. Cand ma duce tati la gradi imi este, cateodata, mai usor sa fiu curajos. Ne spunem "La revedere" si fug repede-repede in clasa." Am sters in carte acest pasaj cu subinteles si nu i-l mai citesc baiatului meu. Alt pasaj: "Odata, prietenul meu a facut pipi in pantaloni pentru ca a uitat sa se duca la toaleta. Ne-am amuzat asa de tare! Dar nu a ras nimeni de el, pentru ca asta i se poate intampla oricui." Evident, am sters pasajul cu ne-am amuzat asa de tare. Imi si inchipui niste copii de gradinita amuzandu-se dar nerazand... Ori e traducerea facuta prost ori mesajul bun care se doreste transmis aici este formulat de un psihopat lipsit de empatie (pleonasm). O ultima interventie pe carte (pasaj pe care l-am sters): "Cand vine ora de culcare stiu ca nu o sa dorm aici peste noapte, ci doar la pranz. Eu nici macar nu dorm. Stau intins, in liniste, ca sa nu-i deranjez pe ceilalti." Nu vad rostul acelui eu nici macar nu dorm, probabil e pus acolo ca o justificare a propozitiei care urmeaza si care contine un mesaj intr-adevar pozitiv dar cred ca se putea si fara ceea ce eu am vazut ca o incurajare a ideii de nu dormi la gradinita - problema pe care multi dintre noi trebuie sa o rezolvam si fara ajutoare din astea. In rest, mami in sus, mami in jos, doamna educatoare si cam atat. Tata nu-i in cartea asta, probabil e la bere cu baietii. Speculez si eu (fara sa ma obosesc sa fac o cercetare rapida pe net) ca doamna asta Katarzyna Kozlowska e ori o mama singura ori cu un sot mai de moda veche care nu prea se implica in cresterea copilului.

La momentul scrierii recenziei cartea are 5* din 5 si toata sectiunea de recenzii Libris e plina de citate! Bravo! La urma urmei asta e si scopul recenziilor - sa aflam ziceri intelepte sau cum spunea un personaj la un moment dat "statusuri de facebook". Revenind la carte: cantecelele sunt frumoase, majoritatea din copilariile noastre de dinainte de '89. Ilustratiile insa ma fac sa afirm ca n-as mai cumpara cartea a doua oara. Nu stiu cine este acest laudat Walter Riess dar pe cei care ati cumparat cartea va intreb, constient fiind de subiectivismul aprecierii unei ilustratii, ce parere aveti in special de desenele de pe paginile 12, 32, 33, 47? Nu recomand