E prima dată-n viața mea când citesc o carte a cărui autor îl știu dinainte. Un sentiment foarte interesant. Pe Mihai Leontescu l-am cunoscut prin "Ograda lui Gabi și Beto" și mi-a plăcut acest om. Exact, om! Pentru că numai un om poate să facă fapte bune, necondiționate și fără interes personal. I-am urmărit activitatea în mediul online, am discutat de câteva ori cu el pe viu și mi se părea că-l cunosc de o viață. Aveam să aflu că ne întorsesem în România, în 2013, cu aceleași gânduri bune, că fusesem colegi în aceași corporație, că muncim voluntar spre binele comunității, că vorbim limbi exotice din pasiune și respect pentru cultura țărilor în care am locuit și studiat (el suedeza, eu olandeza) etc. Când a lansat "505 zile", mă gândeam oare ce aș mai putea descoperi, când el era deja o carte deschisă în ochii mei? În primă instanță, am citit pe bucățele capitolele ce mă intrigau. Unele erau disponibile online și le știam deja. Apoi, am citit cartea cap-coadă, și atunci am înțeles, cu adevărat, de unde atâta determinare într-un tânăr! Recomand această carte tuturor! Dar, mai ales, celor care se simt, cumva, deznădăjduiţi cu privire la viitorul României, celor care cred că românii au plecat din țară și au uitat de ei, și celor care încă mai cred că tinerii sunt nepăsători. Eu am primit-o în dar, și, la rândul meu, am achiziționat una pentru a o da mai departe. Mesajul transmis de un tânăr serios, muncitor și determinat, trebuie să ajungă la toată lumea: "just keep swimming, just keep swimming"! Între timp, eu am plecat iar din România. Însă, datorită oamenilor ca Mihai Leontescu, nu am dezertat. Din contra, I keep swimming!