Cred că este cea mai frumoasă carte ilustrată pe care am pus mâna, nu anul ăsta, ci de când mă știu. Vibrează de culoare, de arome, de viață.

Mi-a plăcut mult structura romanului. Spulberatic alternează timpuri, începe în prezent, face salturi în trecut – spre finalul regimului comunist – se întoarce în prezent și apoi merge și mai adânc în trecut, ca la final să se întoarcă iar aici și acum, în vremurile noastre. Spulberatic nu se întâmplă într-un loc, e un roman călător, un roman care întocmai ca personajul central vrea să își deschidă aripile pentru a zbura departe. Spulberatic este totodată o încrengătură de povești care se caută în încercarea de a reconstitui adevărul. Recomand Spulberatic nostalgicilor, visătorilor, celor pasionați de psihologia transgenerațională, celor ce caută frumosul în toate formele lui și celor ce vor să citească autori români contemporani.

Fără să fie scrisă la persoana întâi, Fidelitate este o carte de introspecție. Urmărește zilele aparent banale și frământările a patru personaje: Carlo, Margherita, Andrea și Sofia. Dar, dincolo de cei patru, un personaj cu greutate este însăși Italia. Acțiunea te poartă de la Milano la Rimini și din Rimini înapoi la Milano, dar poți să simți pulsul întregii Italii. Mi-a plăcut substratul social și psihologic al romanului. Mi-a plăcut călătoria, mi-au plăcut referințele culturale. Mi-a plăcut că Missiroli m-a dus să vizitez mormântul lui Fellini și al Giuliettei Masina. Recomand Fidelitate celor îndrăgostiți de literatura italiană, celor care au citit-o cu plăcere pe Elena Ferrante și celor ce iubesc cărțile bune, lipsite de microbul comercial.

Măștile fricii a fost genul meu de lectură. O carte plină de emoție, sensibilă și foarte bine scrisă.