Alexandru Stermin nu se dezminte nici în “Privirea urangutanului”: un autor matur, profund, deosebit de interesant. Am avut nostalgia lecțiilor de botanică si zoologie din tinerețe, plăcerea de a reciti ideile evoluționiste ale lui Darwin, am încercat regretul de a nu fi văzut insulele Galapagos , dar am avut si satisfacția recunoașterii Pantanalului cu toate minunățiile și splendorile lui!! Dacă copiilor din școli li s-ar preda temeinic despre animale, plante, păsări, natură, ecosisteme și dacă ar avea șansa să vadă măcar un animal sălbatic în mediul lui de viață, omul viitorului ar fi mult mai conectat cu natura și ar ști cum să o protejeze!

O carte- semnal de alarmă asupra fragilității naturii și a biodiversității- tras de un om de știință care înțelege în amănunt mecanismele de reglare ale acesteia și care întrevede și posibilitățile de contracarare ale efectelor nocive!! Ce păcat ca aceste cărți sunt citite de puțini dintre cei, care ar putea decide asupra unor strategii de redresare ale naturii! Oare când ne-am rupt, noi oamenii, de lumea minunată a pădurii, a junglei , a animalelor sălbatice?? Cândva ne temeam de ele și le venerăm. Acum doar le decimăm fără nici un scrupul….

Alexandru Stermin este un autor care pare să promită o carieră frumoasă de scriitor. Cartea, scrisă într-o notă științifică, poate cu ușoară notă materialistă, face o incursiune în teoriile evoluției naturii și lumii, evoluția omului ca ființă , dar surprinzător extinde studiul către religie și apariția religiilor, filosofie și “neliniștile “ filosofice ale omului. O carte frumoasă, ușor de citit, care te pune pe gânduri vis-a-vis de viața, evoluție, moarte, rolul nostru în natură dar, mai ales influența noastră asupra acesteia!!

Nu am empatizat foarte bine cu acest autor. Poate mintea mea nu este pregătită pentru ideile lui și despre această concepție despre viața. Poate ca structura mea sufletească nu se apropie așa de mult de o viziune statică a lumii. Totuși, voi încerca să recitesc cartea după o perioadă de timp….Poate voi vedea cu alți ochi lucrurile!

O carte liniștitoare, care îți dă o perspectivă deosebită asupra vieții de dincolo, coerentă, documentată, care îți lasă placutul sentiment ca totul va fi bine!! Și, foarte interesant și important, dr Brian Weiss a intuit și soluția pt un deznodământ fericit: iubirea față de semenii tăi, necondiționată, neinfluențată de interese, neperturbată de alți factori!! Poate dacă noi toți am practica aceasta iubire, planeta aceasta ar arăta cu totul altfel!! Recomand

Totdeauna m-am întrebat : care este modalitatea corectă de a da unui om o veste proasta , când acest lucru se referă la sănătatea lui? Cum să faci acest lucru fără să șochezi, fără să-l împingi către depresie, fără să pari lipsit de empatie! Din această carte am aflat ca există modalități de a face acest lucru, dar și cum poți gestiona situația când evoluția este defavorabilă. De departe cartea merită aprecierea, pentru clarificarea stadiilor prin care trec oamenii atunci când au o boală incurabilă și se zbat să-și gestioneze emoțiile și problemele înainte de călătoria finală.

“Minți împrăștiate” nu este o carte doar pentru specialiști! Este o carte pentru oricare părinte care se confruntă cu probleme de parenting, pentru oricare părinte care are un copil mai “dificil și neastâmpărat” dar și pentru adultul care nu-și poate explica propriile neliniști. O carte bună, care îți luminează viziunea despre propriul creier și cum funcționează el. Recomand pentru oricine vrea să se ajute singur sau să ajute pe alții

Mitul normalității este o esență a tuturor cărților lui Gabor Mate . Dar în același timp o carte care îți dă sentimentul că, pe măsură ce înaintezi în vârstă și devii mai înțelept, reușești să “judeci” lumea la o altă scară! Mate interpretează boala și trauma la nivel global, planetar, o integrează în procesul tot mai accentuat de deconectare a noastră de natură, de dependența noastră de o civilizație artificială, de politicile agresive ale corporațiilor sau ale politicului. Cred ca în această carte, Gabor Mate a vrut să creioneze cum și-ar dori să arate lumea în viitor și ce fel de civilizație ar trebui să construim noi

O carte excepțională despre dependentele de orice fel: droguri, alcool, sex, muncă, mâncat compulsiv, șamd. , folositoare atât pentru specialiști psihologi- psihiatri- medici, dar și pentru nespecialiști: dependenți cu o minte “conștientă”, părinți/ apropiați ai celor cu dependență. De fapt , este o carte pe care ar trebui să o citească orice părinte care are un copil mic ,pentru a preveni atitudini și reacții greșite , pt a-și corecta abordările vis-a-vis de propriul copil ! Aici vorbesc despre familii funcționale, care își iubesc copiii și care își doresc să-și vadă copiii realizați, oameni integri. Cat despre familiile disfuncționale: Gabor Mate reușește să sugereze ca în această situație o societate corect condusă, niște politici prietenoase cu părinții cu venituri reduse sau mame singure, un învățământ evoluat , profesori cu înclinații psihopedagogice, un sistem medical evoluat care să ia în considerare unitatea corp- minte, un sistem penitenciar mai puțin medieval, ar putea salva , măcar și parțial, acești nefericiți ai sorții!!

O carte excepțională care pune într-o lumină nouă, foarte interesantă, activitatea creierului uman!! Medicii au tendința de a scrie cărți cu puternic conținut scolastic, pline de referiri științifice, amănunte anatomice/fiziologice/fiziopatologice. Această carte este o lectură relativ facilă și pentru nespecialiști care, pune într-o lumină noua (pentru mine), activitatea creierului și modul cum reușește el să-și îndeplinească funcțiile de supercomputer! Cartea îmi pare a fi un mix de neurologie, psihologie și înțelegere a mecanismelor prin care creierul decide asupra unui fapt sau altul! Sentimentul a fost ca deciziile creierului uman sunt rezultatul unei lupte acerbe între DA și NU, între permis-nepermis, util-inutil, necesar-neimportant etc. După ce am citit aceasta carte (care simt ca aș dori să o mai citesc odată după sedimentarea informațiilor), am recomandat-o unui neurolog de la care aștept un feed-back. Am curiozitatea de a afla, dacă și alții gândesc la fel despre părerea autorului David Eagleman.

Cinstit, așteptam mai mult de la acest volum!! Fiind recomandat de un mare psihiatru și neurolog român si evident fiind considerat un medic celebru, am sperat ca Eben Alexander ma va uimi cu erudiția și coerența cărții scrise de el! Nu am fost 100% dezamăgită dar, mă așteptam la mai mult. Probabil autorul nu a reușit să-mi transmită mie, emoția experienței lui! Totuși, cartea este de citit!! Este interesant cum un om de o anumită cultură și cu educație sofisticata, reușește să facă o rotație de 180 grade și să ia în calcul existența unei vieți spirituale, tradiționale. Te face să te întrebi, în sinea ta, când a pierdut omul legătura cu viața spirituală, ce a dus la această “deraiere” și cum să punem în consens, descoperirile științifice cu acel ceva care poate fi numit spirit, Dumnezeu, entitate supranaturală șamd??

O carte plăcută, de citit într-o-un moment de relaxare sau în vacanță, care îți lasă un zâmbet pe față! Ca și primele două volume, cartea are parfum de India- țara care amestecă în prezent concepții “medievale” cu atitudinile moderne ale mileniului III. Mie personal, mi-a adus aminte de spațiul nostru Carpato-danubian care nu este prea departe de concepțiile Indiei. Nu pot să nu remarc cat de greu reușește să învingă o femeie cutumele unei societăți închistate în propriile obiceiuri! De asemenea, nu pot să nu remarc ca și societățile moderne -occidentale, au prejudecățile lor greu de îndepărtat. Cartea este una cu mesaj pozitiv: totul poate fi învins prin educatie(factor decisiv în evoluția tuturor persoanelor) și munca!! Dar….cateodata e plăcut să îți amintești de obiceiurile societăților tradiționale și să uiți de cat de pragmatică a devenit acum lumea!!