Refugiat în Turcia - Romanul unei lumi O carte care dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație și-ar fi deschis orizonturi mult mai largi. Cartea lui Victor Sergiu Marinescu, Refugiat în Turcia (Editura Creator, 2021), cu toate precizările editorului de pe ultima copertă, pare un Jurnal. Jurnalul-roman sau romanul-jurnal ne amintește dramatic de nevoia de literatură autentică, de setea de întoarcere la valorile literaturii românești și nu numai. Scris din perspectiva eroului narator, romanul are o structură interioară de tip poliedric, sau polimorf, cum ar zice criticii literari cu pedigree. Noi spunem doar că ne aflăm în fața unei scrieri în care la fiecare lectură (am citit volumul ce de puțin trei ori) cititorului i se oferă o altă perspectivă. Or, pluralitatea perspectivelor este una dintre componentele valorice esențiale ale unei narațiuni. Odiseea unui emigrant (imigrant), tânăr ofițer, inginer de marină, în căutarea unei iubiri, a libertății și a prosperității promise de mirajul Lumii Libere, este prilej și totodată pretext pentru autor de a oferi spre lectură mai multe romane într-unul singur. Astfel, primul roman pare a fi cel al aventurii. După ce va fi străbătut cu vasul toate oceanele și continentele lumii, personajul pare să opteze pentru despărțirea de patria mumă, țară a constrângerilor comuniste de tot felul a anilor ’80, țară a untului, a cărnii și a uleiului pe cartelă, dar mai ales a terorii ce stăruia în toți și în toate sub aripa nevăzută dar omniprezentă a temutei Securități. Odată decizia luată, planul evadării, extrem de minuțios pregătit trebuia doar pus în practică. Numai că, oricât de bine pregătit, orice proiect mental se va dovedi imperfect la confruntarea cu realitatea. Evadarea de pe un vas în mișcare se dovedește o aventură pe cât palpitantă, pe atât de periculoasă. Doar inteligența nativă, dezinvoltura și ambiția tânărului marinar, dublate și de o anumită doză de iresponsabilitate specifică tinereții îl ajută să ajungă pe țărmul Turciei, o posibilă rampă de lansare spre așa-zisa Lume Liberă. Aici începe să se deruleze drama, astăzi universală, a imigrantului în căutare de libertate și de mai bine. Un spațiu al imigranților de pe toate continentele, peregrini spre un Eldorado adesea mistificat, adună la un loc – spre competiție sau împăcare – oameni, habitudini, culturi, religii, valori dintre cele mai diverse. O lume pestriță, surprinzătoare mereu, cu aspirații utopice, cu suferințe și frustrări freamătă și se consumă departe de vederea ochiului obișnuit. Doar tânărul marinar român, acum apatrid, privește atent, filtrează, judecă, glosează cu ochi limpede conflicte de tot felul, drame, întâmplări misterioase, crime, anchete polițienești, încercând să le așeze într-o înlănțuire logică. Dincolo de romanul aventurii, care ni-l aduce în minte pe eroul lui Panait Istrati, într-un alt strat, mai adânc și mult mai sensibil se derulează o poveste sau mai multe povești de iubire. Inevitabilă, iubirea la vârsta eroului narator este și ea generatoare de drame, de frământări, de iluzii și aspirații spre un ce la fel de amăgitor ca o Fata Morgana. Oricum iubirea, serafică adesea, adesea violentă, este un motor care-l împinge și ea pe erou înainte. Spre ce? Spre Lumea Liberă atât de mult râvnită, spre împlinirea iubirii sau spre o a doua patrie, o patrie adoptivă? Roman deschis! În fine, alte planuri pe care narațiunea le deschide sunt cele ale dezbaterilor de ordin cultural, politic, religios, istoric, filosofic. Posesor al unei culturi generale impresionante și al unor informații extrem de precise din toate domeniile, Victor Sergiu Marinescu plonjează cu dezinvoltură în dezbateri adesea polemice pe teme majore, care au preocupat dintotdeauna omenirea. Inteligența de bisturiu a eroului îi permite să demanteleze, să demitizeze cu argumente logice mistificări consacrate sau contemporane ale adevărului. Stilul, așa-zisa „scriitură” este a unui narator înnăscut. Fraza (din care nu cităm acum din lipsă de spațiu) are cursivitatea, armonia, expresivitatea imaginilor, simplitatea penetrării spre cititor. Scris într-un limbaj simplu, accesibil, fermecător, romanul ne aduce aminte și de vremea marilor scriitori români, dar și de nevoia noastră de literatură adevărată. Octavian Nestor