Aveam alte așteptări de la această carte - reinterpretările de basme ale lui Michael Cunningham nu au fost chiar pe gustul meu. Chiar dacă ideile sunt originale, stilul său de scriere le-a făcut să pară foarte puerile în ochii mei.

Am citit această carte acum mult timp, însă îmi amintesc că unele dintre poveștile colecționate de autor m-au intrigat. În orice caz, volumul se parcurge foarte repede și este ideal pentru pasionații de mituri urbane.

Mi-a făcut plăcere să citesc această carte, precum și cel de-al doilea volum publicat de Ioan Groșan. Este mereu o plăcere să citesc despre prieteniile dintre scriitori și diverse amintiri pe care aceștia și le-au creat împreună.

Mi-a plăcut extrem de mult această carte bazată pe o poveste reală. O pot compara cu Girl, interrupted ca tematică și abia aștept să urmăresc și ecranizarea realizată după ea. Mi-ar plăcea să mai citesc și alte cărți scrise de Victoria Mas.

Aceasta este una dintre cele mai triste povești pe care le-am citit. Din perspectiva unei copile, avem acces la universul întunecat ce a devenit familia ei în urma decesului unui tată deloc ideal. Cu siguranță aș mai citi cărți scrise de această autoare.

Mi-a plăcut extrem de mult această carte, precum și Viața necunoscută a copacilor, scrisă de același autor. Ambele sunt scurte și scrise într-un mod foarte poetic, se citesc repede și trec cititorul prin profunde stări: de la extaz la o tristețe adâncă.

Cartea este bine structurată și foarte utilă celor pasionați de interpretarea textelor literare și simbolurilor în cheie psihanalitică, pe linia jungiană.

Mi-ar plăcea foarte mult să văd o ecranizare după această carte, mai ales că autorul este și regizor. În altă ordine de idei, Regina mea este o carte simplă, pe înțelesul tuturor, purtând în ea farmecul copilăriei, chiar dacă într-un context dulce-amărui. Mie mi se pare extrem de profund felul cum protagonistul nostru reușește totuși să treacă peste toate obstacolele care-i apar în cale, folosindu-și cumva dezavantajul în avantajul său; problema nenumită de care suferă îi dă totuși acest dar de a se putea bucura de viață poate mai mult decat ar face-o cineva perfect sănătos, cu o situație materială mai bună. Shell este „un copil lovit de soartă” care totuși reușește să-și mențină un univers intern armonios, să-și creeze o ficțiune echilibrată în care să trăiască, unde el nu e nici Dumnezeu, nici Diavolul, ci doar un om în căutarea companiei altor oameni. Un roman foarte bine scris, o poveste care sper să ajungă să facă parte din următorul „val” de basme; cu siguranță aș citi astfel de cărți copiilor mei.

Pentru mine a fost o provocare să trec prin toate stările și gândurile Liubei alături de ea, fiindcă este o femeie diferită de mine, cu care nu am rezonat la prea multe capitole, însă este de asemenea o femeie atât de „zglobie”, care debordează de pasiune față de oameni și artă, încât mi s-a părut fascinant să intru în mintea altui om și să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă. Cred că tot ce e scris în carte invită la întrebări precum: este o iubire care nu conduce la „și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” o iubire cu adevărat eșuată? Eu zic că nu, iar inclusiv pelerinajul în care pornește Liuba la sfârșit demonstrează că mereu avem oportunități de a ne lua inima în dinți și a face ceva diferit, a ne schimba cursul vieții, care, apropo, cu siguranță nu se termină la cincizeci de ani. O altă întrebare pe care această carte ne invită să ne-o adresăm ar putea fi: unde trebuie să delimităm lucrurile între noi și ce am primit drept „moștenire spirituală” de la familia noastră pentru a nu ne dezrădăcina complet, dar a nu ne pierde nici identitatea proprie? Am încercat să îmi înfrânez pornirea de a o judeca pe protagonistă prin prisma diferențelor noastre (care cu siguranță se datorează și anilor în care ne-am născut) și să-i iau povestea ca atare; sunt sigură însă că problema eidos-genos, a ajunge la eidos prin genos sau cum facem asta mai exact este încă destul de actuală printre tineri.