Seneca încearcă să te transpună în mintea lui Hercule când este furios, în mintea lui Deianira când este geloasă, pentru a-ți arăta cum aceste patimi “îți iau mințile“ și cât sunt de distructive atât pentru cel stăpânit de ele, cât și pentru cei dragi din jurul său.

O traducere completă a lui Epictet era de mult așteptată pe rafturile librăriilor din România. Traducerea este realizata de către Cristian Bejan, un bun cunoscător al filosofiei stoice, după cum o demonstrează traducerea sa anterioară a lui Marcus Aurelius, cat și studiul introductiv la aceasta editie, atât de bogat în informații și, în același timp, inteligibil și folositor chiar și pentru cei care nu dețin o pregatire filosofică academică.

Acum 1.600 de ani, Augustin își punea întrebarea “Este bine să minți câteodată pentru a evita un rău mai mare?“ Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să știi întâi ce este minciuna, ce rău produce ea, sub ce forme există. Iar dacă răspunsul este “Nu“, chiar și acest răspuns aparent simplu naște la rândul său alte întrebări și dileme morale, la care autorul încearcă să răspundă. O asemenea cercetare și astfel de întrebări sunt de folos atât creștinilor, cât și oricărui om care dorește să ducă o viață dreaptă și morală, un țel care, așa cum era îmbrățișat de către oameni în plină epocă a vandalilor și a năvălirilor barbare, cu atât mai mult poate fi îmbrățișat de oamenii contemporani care trăiesc într-o epocă a păcii și a bunăstării materiale.

O altă traducere superbă a doamnei Ioana Costa publicată de Editura Seneca. Despre mânie este probabil singurul tratat filosofic rămas din antichitate dedicat unei singure patimi sau pasiuni. În această carte, autorul nu numai explică ce este mânia și cum se formează ea, dar și atacă ideile atât de înrădăcinate în societate conform cărora mânia poate fi folositoare câteodată, sau conform cărora mânia este o emoție naturală sau complet involuntară. Seneca prezintă metodele prin care această patimă poate fi temperată și apoi învinsă în noi înșine, dar și metodele prin care să interacționezi cu cineva care se află sub efectul furiei, în diferitele ipostaze în care acesta s-ar afla. Deși trăim într-o lume în care nu mai există împărați sau stăpâni de sclavi, tema cărții este atemporală, la fel cum sunt și definițiile, concluziile și sfaturile prezentate atât de clar și concis de către Seneca. De fapt, dacă ideile prezentate de Seneca în această carte ar fi rearanjate de către un scriitor modern în același calapod precum vestita “În sfârșit nefumător“ a lui Allen Carr, ar avea aceeași rată de succes în rândul celor care vor să se lase de acest viciu.

O culegere de texte din Vechiul Testament, însoțite de comentarii. Este o lectură comodă, o carte care poate fi citită puțin câte puțin în momentele de disponibilitate ale fiecăruia.

Atunci cand aceste discursuri au fost rostite de catre Epictet, acum aproape doua mii de ani la Nicopolis, ele au reusit sa indrepte gandurile celor care l-au ascultat catre cele mai inalte aspiratii. Astazi, cititorul poate sa experimenteze acelasi lucru, daca face un minim de efort pentru a urmari ideile discutate si pentru a intelege diferentele dintre cultura si civilizatia de atunci si cea de a acum. Volumul de fata contine numai prima din cele patru carti care compun Diatribele lui Epictet. Ca un aspect pozitiv, remarc traducerea termenului “prohairesis” prin “libertate de alegere”, traducere care poate ca este mai apropiata de realitate decat “vointa”. Un aspect mai putin pozitiv este ca unele capitole sunt cateodata mai greu de urmarit, in special cele in care se discuta subiecte de logica.

Socrate al lui Xenofon știe ceva mai multe lucruri decat Socrate al lui Platon. În Banchetul lui Xenofon facem cunostinta și cu Antistene, unul din cei mai importanți elevi ai lui Socrate, cel care avea sa devina fondatorul școlii cinice de filosofie. Chiar dacă și acest Socrate este tot un personaj, precum cel al lui Platon, dacă vrei să-l cunoști pe Socrate si filosofia sa, dacă nu-l cercetezi din ambele perspective. Și dacă vrei sa studiezi filosofia ca mod de viața, începi cu începutul, iar la început a fost Memorabilia lui Xenofon. Cartea contine Apologia, Banchetul si Memorabilia, în traducerea lui St. Bezdechi, publicata in 1925.

O carte menita sa-ti impodobeasca viata, nu biblioteca.

Traducerea lui Dumitru Vanghelis este usor de urmarit, intr-un limbaj contemporan. Pentru mine, partea cea mai interesanta din Republica este cea psihologica in care este descris sufletul tripartit, cum functioneaza acesta in opinia lui Platon, dorintele si patimile specifice fiecarei parti.