Cum ar fi fost daca? Cand Josef Breuer, asistat pe alocuri de protejatul sau, Sigmund Freud, incearca sa trateze disperarea unui pacient, actiunea se transforma intr-o opera literara psihologica fascinanta. Dar daca pacientul nu este nimeni altul decat Friedrich Nietzsche? Atunci totul se schimba si doctorul devine si el pacient. Breuer: „Da, in sfarsit a vrut sa mi se destainuie. Si totusi, e uluitor – eu nu l-am incurajat! Nu ca nu doream sa ascult. Nu, mai rau! Ma deranja ca vorbeste! Ma deranja ca-mi rapeste timpul! Credeam ca il pot ajuta . Acum n-o mai fac. Am putine sa-i ofer. El are sa-mi ofere totul.” Romanul m-a facut sa astept cu sufletul la gura replicile lui Nietzsche si voi impartasi cu voi fragmentul meu preferat: “Eterna reintoarcere inseamna ca de cate ori alegi o actiune trebuie sa fii dispus s-o alegi pentru eternitate. Si e la fel pentru fiecare actiune pe care nu o faci, fiecare gand nascut mort, fiecare alegere evitata. Si toata viata netraita va dospi inlauntrul tau, netraita pentru eternitate. Si vocea neluata in seama a constiintei tale va striga vesnic la tine.” Este un roman fabulos despre existentialism, despre puterea de a alege sa fii fericit si curajul de a alege sa fii liber. In perioada in care se puneau bazele psihanalizei, asezandu-i fata in fata pe Breuer si Nietzsche, autorul provoaca un duel dar totodata surprinde si necesitatea conlucrarii intre filosofie si psihologie. Irvin Yaloml incearca sa isi imagineze cum ar fi decurs intalnirea dintre Breuer si Nietzsche, intalnire care a fost foarte aproape sa se fi produs. Personal, nu vreau sa imi imaginez ca lucrurile s-ar fi intamplat altfel decat si-a inchipuit autorul.