Începe promițător, personaje care mai de care, lumea teatrului în New York, anii 40 cu toate ale lui dar...mi-ar fi plăcut ca ritmul alert și intens al primei părți să se regăsească și în a doua jumătate a cărții. Foarte faină cartea per total, dar cred că mi-a plăcut nu atât din punct de vedere al poveștii personajului principal (cu care nu am rezonat de la un capăt la celălalt), cât mai mult din perspectiva istorică, a descrierii tabloului vieții de atunci, se vede că autoarea s-a documentat intens fiindcă reușește să redea foarte convingător vibe-ul acelei lumi.

Mi-a plăcut mult, am ajuns să o citesc din pură întâmplare, fără să știu exact ce voi găsi în paginile ei, și mă felicit pentru asta. Cred că a fost printre primele lucrări din genul memoriilor pe care am pus mâna (lucrarea nu doar redă amintirile dintr-o viață trăită în comunism ci și descrie procesul de a le integra, încercarea de a înțelege evenimentele, atât în momentul în care s-au întâmplat dar și peste ani) și mi-a deschis ochii și dorința de a afla mai multe despre istoria și devenirea românilor, despre anii de comunism, despre cum au fost ei trăiți și înțeleși de oamenii vremii, de părinții și bunicii noștri, despre ce efecte a avut regimul comunist asupra omului ca animal social. O recomand cu căldură!