Monografia propusă de editura Doxologia merită lectura pînă la capăt, atacînd un subiect de actualitate, multitudinea formelor de exprimare a religiei creștine ... Personal, ce să spun, despre penticostali aș accepta faptul că este un cult neoprotestant, mai atipic și mai ciudat, dar totuși o rămurică a religiei creștine ... Cît despre mormoni și Martori, i-am considerat și îi consider adepți ai unor religii distincte și străine religiei creștine, atît cultic, cît mai ales liturgic ... Asta nu înseamnă că nu ar avea și ei dreptul la credință și locul lor sub soare, într-un secol în care asistăm la o resuscitare a sentimentului religios, cu forme de exprimare care mai de care mai excentrice, în care, parafrazîndu-l pe Gianni Vattimo, fiecare credincios crede că mai crede, deși modul de exprimare a credinței sale este unul cu totul paralel cu ceea ce se practică de către credincioșii practicanți ...

Ce s-ar mai putea scrie despre seria romanescă dedicată celor doi năstrușnici prieteni, Tom Sawyer și Huckleberry Finn? Mulți critici au considerat " Aventurile lui Huckleberry Finn " cea mai izbutită parte a seriei, atît în plan artistic cît mai ales civic ... Este o realizare a autorului, în condițiile în care, în general, după o carte de mare succes, cum au fost " Aventurile luiTom Sawyer ", continuarea e mai degrabă o cădere ... În ce mă privește, de gustibus, am preferat-o întotdeauna pe prima, care mi s-a părut mai proaspătă și mai veridică, iar personajul Tom Sawyer cel mai bine creionat ... Huckleberry Finn din prima parte, pușlamaua simpatică și locotenentul eroului principal, nu îl anunță pe Huckleberry Finn din a doua parte, mult mai matur și reflexiv ... Cum însă nu te poți pune cu autorul, și nici nu îl mai poți chema la rampă, nu ai la îndemînă decît să te bucuri și să savurezi ceea ce ne-a lăsat, două romane ale copilăriei care nu pot lipsi din biblioteca oricărui pici ... alături de încă altele, între care " Prinț și cerșetor " mi se pare aproape o capodoperă ...

Lucrarea marelui nostru istoric trebuie privită, dincolo de informația bogată oferită și orientarea sensibil anti-evreiască, în contextul vremurilor în care a fost scrisă, în focul dezbaterilor legate de emanciparea deplină a conaționalilor noștri evrei și acordarea acestora a cetățeniei române ... Iorga devenise deja o somitate în domeniul studiilor istorice și intrase și în viața politică, căutîndu-și un drum ideologic pe care să se încadreze ... După ce în tinerețe cochetase cu socialiștii, fără a adera și înregimenta politic, în 1910 fondează, alături de AC Cuza Partidul Naționalist Democratic, poziționat la dreapta spectrului politic și cu tente antisemite explicite. Lucrarea recenzată a pornit dela o comunicare făcută în plenul Academiei Române, publicată apoi în broșură și ulterior ca lucrare de sine stătătoare ... Ceea ce rămîne, bogăția și calitatea informației istorice, care l-au caracterizat pe Iorga în întreaga sa activitete ...

Autorii s-au achitat onorabil de sarcina asumată, oferind o lectură incitantă asupra unui subiect inepuizabil ... În primul rînd efortul de a parcurge o bibliografie impresionantă, cu orientare destul de evidentă către zonele extrem orientale, unde curiozitatea și imaginația, alături de specificul credințelor religioase, depășesc capacitățile similare ale noastre, europenilor ... Una peste alta, lucrarea se alătură literaturii de gen de bună calitate, și care merită efortul lecturii ...

În primul rând, Charles Diehl a fost contemporan și apropiat marelui nostru istoric Nicolae Iorga, iar împreună au avut o mare pasiune comună: cultura și civilizația bizantină. Dacă Iorga a avut mai multe zone de interes istoric, Diehl s-a concentrat aproape exclusiv asupra Bizanțului. " Bizanț. Mărire și decădere" ne invită la o incursiune atît în trecutul politic, cît mai ales o cercetare pluridisciplinară a elementelor definitorii ale civilizației Imperiului Roman de Răsărit: guvernare, armată, diplomație, administrație. Lucrarea, una de sinteză, acordă o atenție deosebită elementelor de descompunere ale statului bizantin, dar și semnificației și moștenirii acestuia. Foarte fugitiv se trece prin creștinismul de rit ortodox, dar cumva este justificat, avînd în vedere dimensiunile reduse ale lucrării. Cu mult timp în urmă, am citit " Figurile bizantine " , de care aproape m-am îndrăgostit, de scriitura și talentul scriitoricesc al autorului, dar mai ales de erudiția acestuia și care au deschis orizontul unei civilizații fascinante, care este reevaluată de ceva timp și reconsiderată, după o lungă perioadă de adversitate...

Autorul, economist britanic de renume, ne conduce cu onestitate prin istoria, dar mai ales prezentul capitalismului ... Avînd rădăcini sociale modeste, a avut șansa unui parcurs școlar de excepție, care l-a condus la performanțe profesionale impresionante, concretizate în studii strălucite la Oxford, în urma cărora s-a dedicat unei cariere universitare de succes ... Viitorul capitalismului este o carte despre modul în care decizii politice discutabile au afectat viața negativ colectivităților umane, despre impactul destructiv al noilor tehnologii, situații de fapt ce au condus la o severă segregare, între o majoritate pauperizată și o minoritate tot mai opulentă ... dar și despre necesitatea reformării acestui model de societate, care să îi redea vigoarea și atractivitatea ... Sigur, sunt și destule lucruri discutabile, dar fiecare autor își are dreptul la propria opinie, important este să și-o afirme și să o susțină ... Paul Collier o face într-un mod agreabil la citit și convingător în argumentație ...

O carte frumoasă, scrisă din suflet și cu nostalgie de părintele Pimen Vlad, viețuitor și truditor monah român la Sfîntul Munte, la Schitul românesc Lacu ... În ultimii ani cesta s-a remarcat ca o prezență activă în spațiul public, un harnic învățător al credinței ortodoxe, povățuitor și îndrumător al vieții duhovnicești, în frica de Dumnezeu și cumințenia ce ar trebui să ne lumineze viața ... Întorcîndu-mă la cărticica recenzată, nu pot să-mi înfrîng propriile amintiri, datînd din aceeași tot mai îndepărtați ani '80, cînd pașii m-au purtat, împreună cu o seamă de buni prieteni, la Mînăstirea Sihăstria, unde am petrecut o seară de neuitat, de hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil ... Atunci l-am cunoscut pe neuitatul Părinte Cleopa Ilie, mare duhovnic și, pe atunci stareț al mînăstirii ... Bineînțeles că scopul ieșirii noastre nu era unul religios, pur și simplu tatăl unuia dintre prieteni se cunoștea foarte bine cu Părintele și ne mijlocise petrecerea unei nopți la Sihăstria ... Ne-a primit la trapeza mînăstirii, unde ne-a ținut un scurt instructaj, în care ne-a indicat că vom petrece la grămadă, băieți și fete, noaptea într-una din chiliile libere și a ținut să ne precizeze, în dulcele său grai moldovenesc, să fim cuviincioși și să respectăm regimul monahal, adică să ne abținem dela cele lumești, să fim cuviincioși, iar " porceala - afară " ... Mi-au rămas vii în amintire aceste două cuvinte, care ne-au tăiat tuturor eventuale tentații ...

De apreciat inspirația micuței, dar inimoasei edituri Anaxcronic de a tipări o lucrare clasică și importantă a zilelor noastre - Statul profund în America, autor Peter Dale Scott ... Tema statului profund, avînd sensul existenței unei structuri oculte, subterane, dar nu și paralele structurilor politice ale statului oficial, al unei elite discrete care intervine însă discreționar în viața publică, determinînd în mod vădit ne și chiar anti-democratic evoluția societății contemporane este una arhi-prezentă în mass-media, cu aplicații inclusiv la noi, cu publiciști care au preluat sintagma ... A nu se înțelege însă că în fluxul informatic cotidian avem parte permanent de calitatea și complexitatea analizelor pe care le face Peter Dale Scott pe parcursul demersului său ... Existența acestei oculte e de natură a afecta calitatea sistemului politic democratic, de a-l denatura, chiar dacă, deocamdată, a nu-și propune anularea acestuia ... Ca să nu mai vorbim de scăderea dramatică a încrederii publicului în instituțiile statului și clasei politice ...

Nu știu cît este adevăr și cîtă ficțiune în discursul autorului ... sau manipulare ... de cîteva ori l-am prins cu șoalda, cu povestiri din pădurea verde, pe care le las potențialilor cititori a le descoperi ... Cred că, deocamdată Daniel Estulin, sau cel ce se ascunde în spatele pseudonimului, și-a pierdut suflul inspirației și cam vinde brașoave ... sau poate nu am avut eu destulă disponibilitate a-i înțelege demonstrația ... Sub aspectul scriiturii nu se poate spune că aceasta nu curge agreabil, interesant și, pînă la un anumit punct credibil ... problema autorului, ca a tuturor scriitorilor literaturii de tip conspiraționist este aceea de a convinge că speculația nu rămîne doar un simplu exercițiu intelectual, ci întredeschide măcar ușa realității din spatele aparenței ...

Prin inițierea noii colecții - Antropozofia - editura Sens pare să preia ștafeta dela editura Univers Enciclopedic, de editare în românește a întregii opere a lui Rudolf Steiner ... ceea ce nu e rău și poate oferă posibilitatea bravilor teologi ortodocși a analiza critic și a combate erezia steineriană ... Sanctificarea Părintelui Arsenie Boca a intrat în impas și din cauza acuzațiilor de deviere steineriană a Părintelui, acuzații venite din partea unor vigilenți care se pare că nici măcar nu cunoșteau opera lui Rudolf Steiner, din moment ce nu au lăsat nici un fel de critică a ... Ca să nu uit, stilul conferințelor lui Steiner nu este unul facil, în ciuda stilului oral ... Substanța teologică este una cumva subînțeleasă, în spatele lungilor sale divagații ... Personal, deși am o bună parte a titlurilor editate de editua Univers Enciclopedic, nu por spune că am priceput cît de cît demersul steinerian ...

În peisajul eseisticii de factură filosofică dela noi Andrei Marga impresionează de fiecare dată cu sagacitatea și precizia diagnozelor sale dedicate României și lumii. Extrem de prolific, cu un ritm constant al aparițiilor editoriale de două-trei volume anual, creionează un tablou veridic al realității, fără să ocoloească sau să escamoteze marile probleme și transformări. Pentru posteritate va fi suficientă parcurgerea operei profesorului clujean pentru o imagine realistă a momentului istoric căruia îi suntem contemporani. Ce îmi place foarte mult la Andrei Marga este eleganța stilului, a scriiturii, precum și optimismul său nezdruncinat legat de victoria finală a democrației, ca unică paradigmă de dezvoltare a societății omenești acceptabilă, în ciuda derapajelor serioase cu care ne confruntăm.

Corneliu Vlad a rămas unul din ultimii seniori ai gazetăriei românești de dinainte de 1989, încă activ în publicistica de bună calitate. Format la excepționala școală de analiști și comentatori politici dela revista LUMEA și maturizat ca principal comentator pe politică externă la România Liberă, Corneliu Vlad a ales după 1989 să își respecte blazonul profesional și să rămînă același ziarist de anvergură, cu diagnostice precise și concluzii pertinente. În culegerea " Universul Rusia. Tradiție și revelație" și-a adunat analizele dedicate înțelegerii motivațiilor ce au determinat actuala criză a relațiilor dintre Federația Rusă și Occident. Personal cred că avem mare nevoie să cunoaștem și poziția altera pars, dacă ne dorim cu adevărat să cunoaștem cît de cît lumea în care trăim. Fără ca neapărat să aderăm la aceasstă poziție. Ca să închei, civilizația, istoria și cultura europeană nu pot exista fără componenta și contribuția rusă.

Chiar dacă sunt botezat în rit ortodox și mă simt foarte așa, nu consider ca o trădare lectura autorilor creștini de alte denominațiuni, în speță catolici sau protestanți/neoprotestanți, atunci cînd este vorba de subiecte interesante, de actualitate și nu neapărat din zona dogmaticii. Una dintre editurile care îmi satisfac curiozitatea și interesul este Galaxia Gutenberg, o editură harnică și care și-a cîștigat, prin profesionalism, o bună reputație. Acum ceva timp am luat o lucrare a unui teolog catolic italian, Luigi Alici - Catolicii și politica. Subiectul mi s-a părut de strictă actualitate și important de a vedea modul în care trebuie să se raporteze un creștin la fenomenul politic. Aici trebuie să fac o mică precizare, mă văd nevoit să apelez la surse ne-ortodoxe, în lipsa abordării subiectelor de către teologii ortodocși. În fine, după experiența cu cartea profesorului Alici, a venit și rîndul culegerii de studii - Biserica și statul - care, de asemenea promite o lectură interesantă a raporturilor dintre Biserică și stat. Fie și numai sumarul cărții îmi susține opinia de mai devreme ...

Într-unul din excelentele sale comentarii, profesorul Andrei Marga s-a referit la " Biografia lui Iisus " a cardinalului Gianfranco Ravasi, drept este că nu la ediția românească, ci la cea originală, apărută anul acesta. Verificînd dacă lucrarea are și o traducere românească, am avut bucuria de a o găsi la editura Spandugino, într-un format grafic de excepție, aș putea spune o ediție de lux, numai bună de așezat pe raftul din față [:-)] ... Verificînd sumarul, mi s-a părut o abordare interesantă a subiectului, chiar dacă vorbim de o abordare pe filieră catolică ... Din acest punct de vedere este destul de evident faptul că teologia ortodoxă cam tace, cum tace și în multe alte domenii ale reflecției asupra creștinismului, lăsînd parcă prea mult inițiativa catolicilor sau protestanților ... Despre conținutul cărții, ce să spun, în cîteva cuvinte, explorează povestea vieții Mîntuitorului din perspectiva fiecăreia din cele patru Evanghelii, fără însă a se repeta, pe episoadele comune ... Ca o concluzie, e o carte eveniment, care merită să se afle în orice bibliotecă și nu numai pentru ținuta grafică, de care am amintit mai devreme ...

Am descoperit întâmplător cartea navigând pe site-ul libris.ro ... Întrucât prin linkul Răsfoiește am avut posibilitatea de a-mi face o idee asupra conținutului, m-am afundat curios în lectura Introducerii, care fiind extrem de agreabil scrisă, m-a prins până la capăt ... apoi fragmentul capitolului 1, apoi prețul - imbatabil, apoi a venit și finalizarea, cu volumul în bibliotecă ... Trecând la următoarea idee ce doresc să o prind în review, cartea este una foarte bine scrisă, și care cse citește fără efort, autorul fiind prin fișa postului un comunicator ... fără a fi o lucrare practică, te introduce mai ușor ca multe altele în atmosfera aceasta post-pandemică, cu riscurile și prioritățile ce ar fi bine să nu le pierdem din vedere ...

Inițial am dorit cartea fiind curios să văd în ce măsură monografia autorului român Mircea Georgescu se aseamănă cu mai cunoscuta lucrare omonimă a lui Arthur Koestler. Interesant este atît faptul că cele două cărți au același titlu: Al treisprezecelea trib: Khazarii, cît și acela că sunt scoase de aceeași editură - ANTET. Nu vreau să intru în judecăți de valoare sau insinuări, cele două seamănă, iar în ce mă privește, cred că varianta autorului romanului " Întuneric la amiază " e mai completă ... Asta nu înseamnă că varianta românească nu își are la rîndu-i virtuțile sale ... În contextul războiului din Ucraina problema khazară, a acestui enigmatic popor ce a ales convertirea la iudaism și a fondat un imperiu în secolele VII - XIII (aproximativ) a revenit în actualitate și alimentează diverse speculații intelectuale legate în primul rînd de presupusa apartenență a elitei ucrainene contemporane la acest popor dispărut, apoi de descendența khazară a evreilor askhenazi ... Subiectul de fascinant și chiar merită efortul, mai ales că lectura este una plăcută ...

Am așteptat cu mult interes cartea, după ce, anterior, mai citisem de Remi Brague " Dumnezeul creștinilor " (Editura Deisis, 2017) și " Înțelepciunea lumii " (Editura Tact, 2012) ... Îmi place mult erudiția autorului și scriitura extrem de accesibilă, ca să nu mai spun că ader întrutotul la concluzia sa principială, aceea a unei modernități eșuate, în lipsa prezenței instituționale a lui Dumnezeu în viețile noastre ... Mai citisem ceva recenzii pe marginea cărții, deci pot spune că am cumpărat-o cumva în cunoștință de cauză ... Nu intru în amănunte, ca să nu răpesc plăcerea descoperirii unui autor echilibrat, care își duce demonstrația într-un mod convingător ... Nu în ultimul rînd, de remarcat operativitatea LIBRIS, un partener mereu de nădejde ...

Amos Oz rămîne unul din autorii mei favoriți, pe care l-am urmărit încă de cînd romanele sale erau publicate de Editura UNIVERS ... Bineînțeles avînd-o pe aceeași neostenită și prestigioasă editoare, doamna Denisa Comănescu ... În acest mic volum postum, autorul continuă să își susțină teza enunțată încă din ultimul său roman antum - Iuda - privindu-l pe apostolul ce l-a trădat pe Mîntuitor și l-a predat autorităților romane. Nu este primul autor care se așează pe această viziune; personal nu sunt de acord cu Amos Oz - de nicăieri din Evanghelii nu reiese că apostolul Iuda ar fi avut o relație specială cu Mîntuitorul și ar fi fost cel ce și-a asumat greaua misiune de a trăda și astfel a împlini Verchiul Testament. Atît în Iuda, cît și în lucrarea recenzată argumentația este subțire; personal cred că boala ce l-a doborît în final l-a împiedicat pe Amos Oz de la o meditație mai profundă și mai așezată pe subiect. Susținerea că Iuda s-ar fi spînzurat din cauza dezamăgirii că Iisus nu s-a salvat de pe Cruce, ci a murit ca un muritor oarecare este chiar de tot hazul - Dacă ar fi să ne așezăm pe viziunea lui Amos Oz, Iuda ar fi trebuit să aștepte trei zile și după aceea să își pună ștreangul de gît - e un lucru ce îl știe oricine, chiar dacă ne raportăm doar la Crez ... Asta nu înseamnă însă că o să-l apreciez mai puțin și că nu aștept cu interes următorul volum postum ...

Autorul a fost un teolog reputat și în multe rânduri, controversat. Un lucru este însă cert - acela că nu poate fi ignorat. Personal apreciez la von Balthazar erudiția sa și talentul scriitoricesc incontestabil. În ce privește " Ce putem spera " , demonstrația se pornește mai greu, dar răspunsurile sunt cât se poate de interesante ...

Cartea se citește aproape ca un roman, cu intervenții de bun gust și rafinament intelectual, cu o afecțiune maternă remarcabilă ... Cu toată sinceritatea, nu am știut nimic despre destinul și drama vieții autoarei, o viață trăită intens, cu suișuri și coborîșuri și un final trist ... Dumnezeu să le țină aproape, și pe mamă și pe fiică ...

Vladimir Tismăneanu și-a cîștigat de mult loc de cetate în galeria istoricilor și analiștilor comunismului, atît a celui românesc, cît și a celui internațional ... În Dosarul Lenin scrie bine ceea ce scrie, cu nerv, dar și cu mult subiectivism, fapt ce privează analizele sale de calitatea unei imagini complete a istoriei epocii ... Personal, deși nu sunt de acord cu multe din concluziile sale, îi apreciez mult orice apariție editorială, care aduce multe informații interesante, multe din sfera anecdoticii istorice, care bucură gustul cititorului de literatură istorică bună ... Spre deosebire de colegii de direcție culturală, Liiceanu, Patapievici, Pleșu et comp., Tismăneanu rămîne fidel unei orientări anticomuniste, dar cantonată pe valorile stîngii intelectuale, care îi măresc, în ochii mei, credibilitatea și onestitatea ...

Agopian are o memorie bună și un bun simț deosebit în tot ceea ce scrie ... Ajuns la o vîrstă aproape de senectute, care îi permite abordări relaxate, sine ira et studio, volumul acordă partea leului informațiilor, cele mai multe din sfera anecdoticului, despre literații cu care a conviețuit, marea majoritate nume cunoscute ... cu franchețe, autorul nu ezită să scoată în evidență și viciile eroilor săi, între care alcoolismul își ia partea leului ... personal dosarul Nichita mi se pare cel mai izbutit ... odată ce ai pus mîna pe volum, scriitura te cucerește și nu realizezi cînd ai ajuns la capăt ...