Este o carte de mică întindere, dar plină de desfătare, cu accente erotice - ușoare, îndrăznesc să spun, pentru că limbajul și textul narativ sunt temperate - din care nu lipsesc însă umorul și autoironia bazate pe experiența de viață a scriitorului și pe o fină cunoaștere psihologică a omului, transferate în scris personajului central, Moș Costache, prototipul bărbatului care trăiește clipa, dar fără complicații emoționale.

"Eu sunt Maia", continuare a romanului-jurnal "Nu sunt eu" , este un album de gânduri, amintiri, iluzii, dorințe și credințe zugrăvite în scris, cu măiestrie artistică, o carte ce transmite emoție pură și emană, atât simplitate, frumusețe și eleganță, cât și bucurie, respect și mulțumire sufletească.

Este un roman clasic fascinant ce surprinde prin poveste și personaje, puternic și dramatic construite, prin stilul de scriere grav și realist deopotrivă, și, nu în ultimul rând, prin mesajele transmise dincolo de cuvinte. În ambele volume, scriitorul pune accent pe trăsăturile și emoțiile personajelor, când pozitive, când negative, pe atmosfera apăsătoare ce decurge din întreaga intrigă puternic evidențiată de elemente din sfera supranaturalului, suspansului și din sfera socială. Povestea este redată la persoana a III-a din perspective diferite și, pe alocuri, la persoana I din perspectiva Jidovului rătăcitor care, deși dă titlul romanului, este un personaj simbolic ce întruchipează, alături de sora sa Irodiada, spiritul dreptății, umilinței și credinței în Bunul Dumnezeu.

Livrare prompta; carte ambalata corespunzator. Cartea a fost cadou oferit unei prietene care a ramas placut surprinsa.

Livrare rapida; cartea impachetata in conditii optime de transport. A fost cadou pentru o prietena care a ramas placut surprinsa de surpriza.

"Procesul margaretelor" este un tablou literar expresiv, pictat de condeiul plin de tandrețe al autoarei Issabela Cotelin , pe a cărui pânză se văd, și se simt, imaginile unei vieți fictive și, totuși, reale, ale unui om frumos sufletește, pe care însă destinul îl aruncă în plasa amăgirilor emoționale. Narațiunea, îmbrăcată în profunzime și candoare, este redată sub forma unei depoziții în fața unui Judecător și a unor Jurați, iar cea care își pledează cauza este o tânără de 27 de ani, care se află într-un proces de vindecare și regăsire de sine.

Povestea creionată, cadrul și desfășurarea acțiunii într-un mod rapid și secvențial precum în filmele cinematografice și, nu în ultimul rând, personajele, dau lecturii savoare și însuflețire. Povestea nu este complexă, însă, dincolo de rânduri, se simte dorința autorului de a evidenția o realitate viitoare întunecată, și probabilă dacă ne gândim la cursul evenimentelor din timpul pandemiei din ultimii aproape trei ani, de la noi, dar și de peste hotare.

Poveștile reunite în volumul de proză scurtă "Dragostea cand te doare" ne vorbesc despre iubire în toate formele ei, dar nu numai. Simple sau complexe, cu eroi reali sau imaginari, poveștile pot satisfice multe gusturi literare. Ramâne doar să fie descoperite și savurate! Iluzii frumoase pierdute în negura unei realități obscure, drame ce aruncă eroii în brațele întunericului, erotism și dorință ce își duc eroii spre dezlănțuire emoțională, distrugătoare sau eliberatoare, gânduri lovite de amintiri sau vise, respingeri, tristețe, acceptare și asumare, toate prind formă sub penelul acestor scriitori.

"Zenobistele" ne oferă o călătorie literară facilă, dar plină de afectivitate, printre zâmbete și lacrimi, iubiri și prietenii, reușite și pierderi, iluzii și speranțe. Dincolo de toate însă, este o carte cu și despre femei, 27 la număr, perfecte în imperfecțiunea lor, ce-și poartă frumusețea și gingășia, dar și dorurile, bucuriile și suferințele sufletești cu demnitate și curaj, vulnerabilitatea fiind ea însăși o pârghie puternică pe drumul împlinirii lor și regăsirii de sine.

Este un volum de povestiri îmbrăcate în rafinament și eleganță, ce poartă cititorul într-o lume a lacrimilor si dorurilor ce vin în cascade, a iubirilor trecute și prezente, a tăcerilor brute, a dorințelor și speranțelor ce își păstrează valoarea chiar și înainte de ultima suflare; o lume în care blândețea, simplitatea, demnitatea, trecutul și prezentul se contopesc într-un dans plin de voluptate, în care viața și moartea se întrepătrund delicat și brutal deopotrivă.

Este un roman clasic fascinant ce reușește să surprindă cititorul, atât prin poveste și personaje, atent construite, cât și prin stilul de scriere, dramatic și calm deopotrivă; pe tot parcursul romanului, autorul pune accent pe trăsăturile și emoțiile personajelor, când pozitive, când negative, pe atmosfera apăsătoare ce decurge din întreaga intrigă căreia autorul îi atribuie o paletă complexă de elemente, atât din sfera supranaturalului și suspansului, cât și din sfera socială. Un alt element distinct al acestui roman este construirea poveștii, redată la persoana a III-a din perspective diferite și la persoana I din perspectiva Jidovului rătăcitor, în care eroii sunt, de la început și până la sfârșit, în conflict cu personajele negative, aceștia personificând lupta permanentă dintre bine și rău, dintre omenie și ticăloșie.

ascunde printre paginile sale o poveste ,,despre infidelitate, despre trădare, despre sex și dragoste, durere, vindecare și regăsire", condimentată din plin cu ironii fine, picanterii, replici haioase, dar și pline de tristețe și profunzime; o poveste cu accent pe emoții și stări, pe suflet și rațiune, pe oameni și prietenie, cu personaje bine conturate, care dau piept cu durerea pentru a deveni mai puternici, care simt gustul trădării pentru a se regăsi pe sine.

,,Infidela" Danielei Faur m-a prins în mrejele ei, atât datorită scriiturii, caldă, directă și, totodată, plină de patos, cât și datorită poveștii frumos conturate, ce ascunde profunzime și transmite, dincolo de cuvinte, câteva mesaje de viață subtile; nu în ultimul rând, mi-a stârnit curiozitatea titlul cărții, unul simplu și, totuși, incisiv, dar și coperta foarte incitantă. O poveste condimentată cu mult umor și ironii fine, ce aduc zâmbet pe buze, dar și în suflet.

Cartea a fost, prin esența sa, o lectură uluitoare, dar tristă și dureroasă prin mesajul transmis dincolo de cuvinte. La finalul cărții m-am simțit precum un copil naiv și un adult neștiutor și rușinat deopotrivă pentru propria ignoranță. Prin cuvinte simple și, totuși, tăioase, autoarea mi-a oferit o lecție de viață, una a modestiei, dar și a conștientizării unei lumi prezente, lăsată însă în umbră și, de cele mai multe ori, în nepăsare, o lume tăcută, dar plină de profunzime, cea formată de ���������������������� ����������������.

Nume de cod: Madeleine - Arthur J. Magida nu este un simplu roman istoric ce ne vorbește despre eroi și eroine, despre loialitate și trădare, despre curaj și sacrificiu; este o biografie sinceră și impresionantă a unei vieți scurte, dar curajoase, a tinerei Nora Baker, pe numele său real Noor Inayat Khan, o femeie frumoasă, fizic, dar și sufletește, ce a pus iubirea pentru semeni și sacrificiul suprem mai presus de propria existență, o femeie ce a luptat să construiască o punte de înțelegere între India și Marea Britanie, un spion în cadrul unei agenții secrete ce a contribuit, dincolo de perfecțiune și imperfecțiune, de critici și de aprecieri, într-un timp scurt, la înfrângerea forțelor naziste în al Doilea Război Mondial.

Este un roman despre dragoste și ură, viață și moarte, despre familie, prietenie, loialitate și trădare, despre justiția umană, dar și cea divină; este un roman în care iubirea pulsează printre lacrimi și tristețe, în care pasiunea iese la suprafață cu febrilitate, îmbrăcată totuși în tăcere, simplitate. Un roman ce trebuie savurat lent, în liniște, pentru a înțelege și a simți măiestria artistică a acestui scriitor clasic, din păcate, mai puțin cunoscut.

Este un roman al decăderii și supraviețuirii, al eroticului și sentimentalismului, dincolo de urâțenia și ferocitatea sufletului uman, este un roman care ne vorbește, într-un mod direct și incisiv, despre familie, abandon și consecințele dezastruoase ale acestuia, despre pierderea inocenței și a stabilității emoționale, despre răzbunare și, nu în ultimul rând, despre sexualitate, viață și moarte.

Poartă cititorul pe culmile unor vieți ca un labirint, pline de dramatism, temeri, prejudecăți, rasism, de la licitațiile de sclavi încărcate de urâțenie sufletească și degradare umană, până la câmpurile de luptă pline de suferințe și moarte, de la petrecerile pline de opulență ale celor bogați, stăpâni de sclavi sau nu, până la liniștea dureroasă din locuințele sclavilor, de la revoltele sângeroase ale celor ce doreau o altă orânduire, până la plantațiile barbare și inumane în care sclavii munceau până la epuizare, supuși la cruzimi de neimaginat de către stăpânii lor, de la Nord la Sud, o singură națiune fracturată însă în două de convingeri și ideologii complet diferite. Este un roman despre Războiul Civil American, dar nu numai, complex și tulburător, narat la persoana a-III-a din trei perspective, cele ale unor femei diferite ca personalitate, mentalitate, condiție socială și culoare a pielii, trei femei imperfecte, dar pline de hotărâre în a-și împlini dorințele. Ce vor face în acest sens și ce le rezervă destinul, fiecăreia în parte, veți descoperi citind cartea.

Este o carte plină de stări, din care răzbat atât iubirea pentru viață, pentru frumos, cât și ambiția, curajul de a trăi, de a evolua într-o lume nebună, a aparențelor; este o poveste cu elemente sensibile, chiar dramatice și, pe alocuri, fantastice, ce intensifică emoțiile personajelor și reliefează deopotrivă dedesubturile unei societăți românești măcinate pe interior de mediocritate, lăcomie, lașitate, în care oameni simpli, cu defecte și calități, dar cu fond sufletesc bun luptă pentru o cale mai bună, mai dreaptă, asumându-și riscuri, sub o formă sau alta. O lectură relaxantă, potrivită iubitorilor genului polițist, dar nu numai!

Este demonstrație de simplitate și frumusețe, un amestec fin de candoare și vinovăție, bucurie și amărăciune, regrete și vindecare, o descriere a fragilității umane, o explorare a trăirilor și emoțiilor unor personaje fictive și, totuși, reale; o scriere sensibilă care ne amintește de copilărie și adolescență, de părinții și bunicii care au trăit o viața întreagă în întuneric, cu frica zilei de mâine, dar și - de ce nu?! - de noi înșine. Recomand din suflet cartea Nicoletei Beraru printre paginile căreia te afunzi cu ușurință, te lași, bucuros, pătruns de o dulce reverie datorită cuvintelor așternute cu însuflețire, care oferă o călătorie intensă a sufletului printre cotloanele încrâncenate și senine deopotrivă ale vieții.

Este un roman de ficțiune istorică ce reușește să provoace, încă de la început, o stare de căldură sufletească, pentru ca, pe parcurs, surescitarea să ia locul acalmiei, dispoziții datorate cuvintelor pe care Jane Thynne le-a împletit cu eleganță, simplitate și sensibilitate. Autoarea conturează o poveste captivantă despre pierderi sufletești, moarte și orori săvârșite în numele unei ideologii absurde, despre familie, iubire și sacrificiile făcute în numele acesteia, despre trădare și loialitate. Cu fiecare filă citită pătrundem printre straturile dureroase ale istoriei secolului XX, Al Doilea Război Mondial fiind cadrul de fundal al întregii narațiuni.

Este o poveste profundă și plină de emoție, scrisă într-un mod simplu, fără artificii, dar îmbrăcată în sensibilitate, frumusețe și naturalețe; este o cale către suflet, către redescoperirea de sine, este o fereastră prin care intră întunericul și lumina, cele care pot aduce atât tristețe, deznădejde, cât și vindecare, iertare, dar mai ales iubire și speranță.

Într-o lume dominată de străluciri artificiale este foarte greu să găsești echilibru în tot ceea ce faci indiferent de domeniul de activitate sau aria de preferințe. Subterfugii sunt peste tot și, din păcate, nici literatura contemporană, română sau străină, nu face excepție. Cu toate acestea, întotdeauna vor fi, printre noi, oameni cu viziune, cu har, cu suflet, care reușesc să ofere un plus de valoare vieții, iar pentru a te înconjura cu aceștia trebuie puțină atenție, răbdare, dar și înțelegere pentru a vedea cu adevărat dincolo de ceața incertitudinii, superficialității. Iar atunci când ai șansa să descoperi mânuitori de condei ce știu să transpună în cuvinte o lume imensă, ce reușesc să îți îmbrățișeze sufletul prin intermediul slovelor, știi că nimic nu este întâmplător, că există un scop dincolo de rațiune. O persoană ce are condeiul asupra sa este și N Marianne, una dintre scriitoarele editurii Siono și autoarea cărții Pe carari romanesti, un tablou literar conturat într-o manieră simplă, dar plină de sensibilitate și maturitate, în care povești și personaje legendare sunt contopite cu imagini și povești de viață reale, cu făpturi întâlnite pe cărări românești pline de feerie, ce duc în suflet taina trecutului, dar și a prezentului.

Romanul Iubiții Sylviei merită a fi citit pentru talentul autoarei de a se juca cu cuvintele, simple, dar îmbrăcate în patos, de a da viață unor personaje, principale și secundare, fascinante prin naturalețea lor, de a le contura acestora trăsături emoționale esențiale pentru traiectoria vieții lor, în mod individual, dar și inseparabil, de a se juca cu destinele lor într-un mod brutal și eliberator deopotrivă și de a le contopi caracterele, ca-ntr-o menghină, în urlet tăcut de durere; nu în ultimul rând, romanul merită citit pentru povestea conturată, îmbrăcată în frumusețe, sensibilitate și intensitate deopotrivă, de la început și până la sfârșit, a cărei acțiune se desfășoară în perioada 1796-1800, în Monkshaven, un oraș port englez, pe fundalul dramatic al tensiunilor socio-politice existente, dar, mai ales, al groazei provocate de bandele de poteră ale Amiralității Britanice în orașele maritime de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, din cauza izbucnirii războaielor napoloniene. Nu este de mirare că povestea, în ansamblul ei, deși ficțiune, are un cadru istoric real de desfășurare, iar unele personaje își au corespondent în realitatea socială a acelor vremuri.

Este un roman întunecat și luminos deopotrivă, ce reușește să zdruncine simțurile cititorului de la prima și până la ultima filă. Autoarea creionează, într-un mod simplu, dar sensibil, o poveste tulburătoare - inspirată din fapte reale - și dă viață unor personaje uimitoare, ce provoacă însă tristețe, dar și admirație, respect. Întreaga narațiune, redată la persoana I, este îmbrăcată în suferință, dar și caldură sufletească, în întuneric, dar și lumină; o poveste sfâșietoare care poartă cititorul dincolo de porțile lagărului de concentrare de la Auschwitz, care are în centrul acțiunii lupta pentru supraviețuire, una acerbă, în care viața și moartea se contopesc cu brutalitate, chiar dacă șansa, oricât de mică ar fi ea, este cea care le definește.

Cartea ascunde printre filele sale o poveste de dragoste îmbrăcată în sensibilitate, al cărei tempo curge, când lin, când apăsat, printre gândurile întunecate și pline de speranță deopotrivă ale unor suflete marcate de trecut și pline de traume emoționale, ce își caută calea în viață, dar și eliberarea sufletească. Printre filele cărții ne delectăm cu o poveste plină de întrebări ce își găsesc răspunsurile treptat, lovind retina sufletului eroilor săi fără milă, provocând durere, răni sângerânde și, totuși, deschizându-le calea spre vindecare; o poveste în care adevărul și iubirea fac echipă foarte bună, primul eliberând mintea prizonieră, iar a doua vindecând inima rănită.

Cartea este o incursiune în trecut, unul puternic conectat cu prezentul; o poveste ce dezvăluie un conflict interior ascuns sub fâșii de normalitate, ce explorează subiecte sensibile, precum relațiile întunecate dintre membrii de familie, cu accent pe relația mamă-fiică, soț-soție, asuprirea, pierderea unei persoane dragi, exilul dar și iubirea. ,,Sâmbăta în care totul s-a schimbat " este o lectură potrivită tuturor cititorilor, chiar și celor mai tineri, pentru mica lecție de istorie ce o oferă, una a poporului nostru, a familiilor noastre; este o lectură numai bună pentru o zi de sâmbătă, dar nu numai!

Cartea este o incursiune în sufletul autoarei, dar și o invitație la curaj, încredere, asumare și conștientizare; este un album de gânduri pline de receptivitate artistică, dar și un amestec dulce-amărui de liniște și frământare sufletească, bunătate și neomenie, bucurie și tristețe, binecuvântare și deșertăciune, deznădejde și speranță.

Este o carte young-adult simpatică, pe alocuri amuzantă, cu personaje ușor de îndrăgit și un stil de scriere simplu, dar plăcut, ce a reușit sa mă întristeze și destindă deopotrivă, datorită poveștii conturate, dar și a temelor prezentate, pline de sensibilitate, cum ar fi moartea unui părinte, depresie, lesbianism. Dacă vă plac poveștile cu și despre adolescenți, pline de duioșie, ce se citesc ușor și relaxează, nu ezitați să citiți cartea.

Autoarea a adus în atenția cititorilor mici frânturi din viața Mariei Callas, cântăreață de operă și soprană de talie internațională, supranumită și ,,La Diva Divina" sau ,,Tigroaica" , dar și din viața celei care a fost Prima Doamnă a Americii, soția celui de-al 35-lea președinte american, John F. Kennedy - Jackie Kennedy, supranumită și ,,Deget fermecat". De ce? Pentru că viețile celor două, diferite din multe puncte de vedere, se intersectează la un moment dat, destinul aruncându-le în vâltoarea vieții, fără ca vreuna dintre ele să poată deține controlul.

În volumul de nuvele și povestiri ,, Flăcări gemene ", autoarea Oana Stroe și-a așternut pe hârtie propriile reflecţii, perspective, vise și realităţi, deschinzându-i cititorului calea spre afinitate, nostalgie, dragoste de viaţă și speranţă. Cartea are o încărcătură emoţională puternică, cele opt nuvele fiind îmbrăcate în sensibilitate, duioșie, curaj și forță interioară.

Este un thriller psihologic tulburător, construit într-un mod incisiv, forțând astfel cititorul să își deschidă sufletul pentru a înțelege latura emoțională amețitoare a personajelor sale. Romanul explorează, cu inteligență, cele mai sumbre aspecte ale adolescenței, familiei și, nu în ultimul rând, ale societății românești de după anii 1990, prezentul fiind însă ���� centrul acțiunii.

Este o poveste palpitantă, presarată cu suspans și cu ușoare accente de thriller, cu un subiect incitant si o intrigă interesantă, construită într-un ritm când liniștit, când sinuos, plină de mister și dominată, pe tot parcursul său, de întrebări ce îi accentuează dinamica. Deși intriga este clară, cartea ne vorbeste despre căsnicie, familie și tot ce implică acestea: responsabilitate, încredere, afecțiune, respect, loialitate și, nu în ultimul rând, iubire și sacrificiu.

În ,,Doamna Eminescu'', Georgiana Vâju și-a dorit, prin slova sa caldă, să aducă puțină alinare celei care a fost ,,un înger cu păr bălai și ochi albaștri. Ochi cari nu se uită atât de ușor", Doamna lui Eminescu, marea lui iubire, un suflet nedreptățit de soartă, un om despre care istoria a spus multe, adevăr și/sau neadevăr și, nu în ultimul rând, ca cititorii să o cunoască pe femeia și poeta Veronica Micle, dincolo de relația de iubire, tristă și zbuciumată, dintre aceasta și Mihai Eminescu. Dacă a reușit sau nu, cititorii se pot pronunța doar citind cartea. În ceea ce mă privește, spun din toată inima că Georgiana Vâju s-a întrecut pe ea însăși, dovedind cu prisosință că nu este un simplu autor de carte, ci o scriitoare ce știe să se joace, într-un mod brutal și fin deopotrivă, cu cuvintele, provocând o explozie de emoții.

O lectură incitantă, pe alocuri spumoasă, un amestec dur de pasiune, cutezanță, iubire, viață și moarte! Câți dintre noi nu și-au imaginat traiul femeilor de viță regală măreţ, înconjurate fiind de slujitori loiali gata oricând să le îndeplinească orice dorință, având alături soți și copii iubitori, trăind împreună o viață frumoasă și liniștită în palatele lor scăldate în lux? Istoria a dovedit că realitatea era cu totul alta, imaginea din ,spate” fiind mult mai sumbră, ba chiar dramatică.

Un balans echilibrat între realitate și ficțiune, ,,,Intersecții" este un cumul de lecții de viață, un mix de acțiuni și reacțiuni, este un amestec de durere și eliberare, de respingere și acceptare, este o călătorie în trecutul nu foarte îndepărtat al țării noastre, în care românul începuse să bea cu nesaț din cupa libertății fără a ști însă să o definească, este o (re)cunoaștere a unor tipologii umane des întâlnite în jurul nostru, și atunci, dar și acum.

Cartea ascunde printre filele sale o poveste frumoasă, scrisă cu înflăcărare, în care acțiunea, dar și personajele, principale și secundare, surprind și captează atenția încă de la început. Acestea, împreună cu o intrigă conturată pe fundalul unui Paris dezlănțuit, aduc un plus de savoare lecturii. Povestea este o explozie între durere și mâhnire, iubire și pasiune, este o călătorie printre vieți marcate de sărăcie, rasism, corupție, abuz emoțional și fizic.

Descoperim o poveste plină de sensibilitate, despre pierdere si suferință, maternitate, familie, dar mai ales despre sacrificiu și dragostea de mamă. Construită din două perspective și urmărind, în paralel, viața a două familii din Anglia, povestea conturată de autoare este atât de sfâșietoare încât reacțiile sufletești sunt îmbrăcate în lacrimi amare, încât, cu siguranță, încerci să te pui în locul personajelor și să înțelegi că timpul înseamnă totul, dar totul este nelimitat, nedefinit. Nu este o poveste clișeică, dar nici simplă, nu întâlnim personaje marcante, dar nici slab conturate, nu avem o acțiune trepidantă, dar nici una plină de acalmie. Lectura este învăluită într-o lentoare ce te macină pe interior, dar îți trezește deopotrivă simțurile și te aruncă dincolo de imaginație.

Am citit printre randuri acest volum si pot spune ca este interesant si util, desigur. Sunt foarte multumita!

“Lunetistul American” este radiografia vieții celui considerat „cel mai eficient lunetist din istoria armatei americane", radiografie prezentată de însuși Chris Kyle, în maniera sa personală, fără retușuri, relatând din memorie, cât mai fidel, cursul evenimentelor care l-au marcat, sub o formă sau alta, de mic copil și până la maturitate. Dar perioada cea mai terifiantă, îngrozitoare și dureroasă din viața sa este cea dintre anii 2003 -2009, perioadă în care este membru al trupelor SEAL - ramura de elită a armatei americane - și participă la războiul din Irak. Prin această carte, Chris Kyle nu încearcă să îndulcească propria imagine sau să dea o altă înfățișare războiului. Din contră! Ne spune fără ocolișuri ce înseamnă să fii militar, să urmezi ordine, chiar dacă nu ești de acord cu ele, chiar dacă acestea te aruncă în mijlocul morții, ne vorbește despre visuri, ambiții, idealuri, lașitate, ipocrizie și fățărnicie, despre pierderi sufletești, despre prietenie, camaraderie, iubire, familie, dar mai ales despre viață și moarte.

Este o carte cu mesaj. Eroina ne invata ca viata unei femei nu se termina cand este parasita de sot, ca are dreptul sa fie furioasa, speriata, ca lacrimile ii pot curata sufletul, ca a fi femeie inseamna mult mai mult decat un trup suplu si bine lucrat.

Autoarea ne surprinde cu o poveste uimitoare despe iubire, familie, fantomele trecutului, despre minciuni dar mai ales despre speranță și regăsirea de sine. Cartea este structurată în trei părți și un epilog și, aparent, o are ca personaj principal pe tânăra Aurora del Valle. Spun aparent deoarece de alungul poveștii facem cunoștință cu multe personaje, unele foarte bine evidențiate și cu un rol important în formarea eroinei noastre, iar altele, pasagere, prin viața destul de agitată dar admirabilă a eroinei noastre.

Autoarea are un stil fantastic, plin de contraste, dar și profunzime, tristețe. Este puternic, dureros, dar real. Cartea este o călătorie a sufletului și a minții umane. Este călătoria prin tumultul vieții a femeii care are curajul să riște, este despre durere, viață și moarte, dar mai ales, despre iubire, pasiune.