Aceasta povesite scrisa de Charles Dickens este o adevarata bijuterie inchinata spiritului Craciunului, un indemn la bunatate, compasiune si la intelegerea ca toate alegerile pe care le facem in viata se repercuteaza in egala masura asupra celor din jur dar si asupra noastra. personajul principal, Ebenzer Scrooge este un batran egoist, avar si acru. In noaptea de Craciun este vizitat consecutiv de Spiritul Craciunului trecut, Spiritul Craciunului prezent si de Spiritul Craciunului viitor. Cele trei spirite il obliga sa fie martor la rezultatul actiunilor sale in momente cheie ale vietii lui. El va vedea nu numai ce patesc cei pe care ii afecteazadar si ce se va intapla cu el si lui Scrooge nu ii place soarta care i se prefigureaza. La final, isi va schimba comportamentul, va indreota greselile trecute si astfel si soarta sa va lua o cu totul alta directie - va redescoperi bunatatea, intelegerea fata de ceilalti, bucria de a trai. Aceasta poveste a devenit un cadou traditional in perioada Craciunului si succesul de care s-a bucurat a avut drept rezultat ca a fost transformata in nenumarate scenarii de film.

. Lucrarea lui Brant Pitre isi propune sa ne ofere o imagine de ansamblu asupra lui Isus, asa cum reiese ea atat atat din Evangheliile care au devenit parte componenta a Bibliei, atribuite sfintilor apostoli Marcu, Matei, Luca si Ioan, dar si a celor care au ramas din diverse considerente in afara Bibliei: Evanghelia copilariei lui Isus dupa Toma, Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Iuda, Evanghelia lui Petru. Indirect intelegem de ce unele Evanghelii au devenit parte componenta a Bibliei si de ce uneleau fost excluse. Autorul este procupat sa demonstreze - si o face cu acuratete - ca Evangheliile au fost scrise de martori oculari - Matei si Ioan- sau persoane care au cunoscut martori oculari - Marcu si Luca. In consecinta putem incadra Evangheliile in categoria biografiilor antice. Brant Pitre analizeaza - fara pretentia de o face exhaustiv - intrebarea fundamentala pe care o pune Iisus - "Cine zic oamenii ca sunt eu?" si la care de atunci s-au dat o infinitate de raspunsuri... Autorul spune la un moment dat " Ceea ce ne intereseaza nu sunt cuvintele exacte ale lui Isus, ci esenta a ceea ce a fost consemnat ca a spus si a facut el." (p. 143). El considera de asemenea cu argumente ca in toate cele patru Evanghelii autorii insista asupra dumnezeirii lui Iisus, Matei, Marcu si Luca prezentand o cristologie la fel de complexa ca Ioan. Astfel, optica lui Brant Pitre despre Evanghelii si imaginea pe care o transmit despre Iisus se diferentiaza substantial de punctul de vedere al multor autori care considera ca Evangheliile au fost scrise la o data mai tarzie si prezinta o imagine distorsionata, cu adaugiri care le incadreazamai curand in genul folcloric. In consecinta. pentru Pitre Evangheliile au respectat - datorita importantei subiectului pe care doreau sa il transmita - realitatea istorica iar portetul lui Isus are caracteristicile unei biografii prezntand o persoana reala nu un mit.

Lucrarea Elainei Pagels ne ofera o perspectiva asupra complexitatii crestinismului timpuriu. Aceste texte apartinand curentului gnostic prezinta o alta abordare a unor probleme fundamentale ale crestinismului cum at fi originea lui Iisus care ar fi doar divin, deci nu si om, ideea ca aceasta lume de durere si nedreptate este creata de un Dumnezeu inferior, imperfect deasupra caruia exista o Fiinta Divina perfecta si exclusiv luminoasa si buna, creatoare a unei lumi asemeni siesi. Printr-un accident, suflete luminoase au ajuns in aceasta lume imperfecta, materiala din care nu pot scapa decat printr-o cunoastere rezervata celor alesi iar Iisus este mesagerul care le aduce aminte acestor suflete luminoase ce au fost, de unde vin si cum sa revina in lumea perfecta din care au fost brutal smulsi. Evident ca o asemenea abordare este contrara a ceea ce credeau alte curente si s-a ajuns la confruntari uneori in forme brutale, invingatorii declarandu-i eretici pe invinsi si distrugand textele acestora. Textele care au fost descoperite de-a lungul anilor, cele gnostice printre ele, ne demonstreaza ca religia crestina asa cum o cunoastem azi este rezultatul unei evolutii complexe, deloc liniare si rezultatul unor alegeri deliberate de ordin religios si politic in diverse momente istorice.Aceasta lucrare este esentiala pentru cei care doresc sa aiba o cunoastere aprofundata a contextului istoric si religios in care s-a nascut crestinismul si o intelegere nuantata a atitudinii parintilor Bisericii si nu numai fata de alti autori si curente pe cre le-au considerat eretice.

Revista este deosebit de interesanta atat pentru eseurile pe care le contine, pentru prezentarea unor autori despre care poate nu am auzit altfel si pentru cartile recenzate. Este o revista de cultura, printre putinele de azi, care face un pretios serviciu de diseminare si care prin continutul sau trezeste interesul pantru carti si autori la care nu as fi avut acces altfel. O recomand cu caldura.

I acest volumHabarnam siprietenii sai ajung cu un balon In Orasul Verde, locuit doar de prichindute. Orasul frumos, curat si ordonat ii va uimi pe prichinduti iar Habarnam - si copii care vor citi cartea - va invata ca nu este frumos sa minta fiindca minciuna are picioare scurte si adevarul va iesi totdeauna la iveala. Revenit acasa in Orasul Florilor, Habarnam intelege ca trebuie sa invete sise va pune pe treaba. Va invata sa scrie si sa citeasca, asa cum trebuie sa faca toti copiii, ca sa poata citi singuri aventurile lui Habarnam si nu numai. Cartea este frumoasa si antrenanta, mi-a amintit cu drag de copilarie simi-as fi dorit sa o fi citit lamomentul acela dar nici acum nu e prea tarziu. opot citi cu placere si bunicii si parintii singuri dar mai ales impreuna cu nepotii si copiii.

O noua calatorie si noi aventuri ale lui Habarnam si ale prietenilor sai piticuti. Citim despre un habarnam care a evoluat, a invatat multe din aventurile saleanterioare si care acum va pastra o bagheta magica doar daca va face fapte bune. Textul este la fel de antrenant, ilustratia la fel de frumoasa, iar copii vor invata despre tenacitate si responsabilitate "in joaca", fara sa se plictiseasca ba din contra. Recomand cu drag acest volum ca si pe celelate din serie. Am insa un singr regret, faptul ca majoritatea volumelor din serie nu au coperta cartonata. Stiu ca acesta coperta ar insemna un cost suplimentar dar cand e vorba despre cartipentru copii, un plus de rezistenta cred ca ar fi necesar. Poate ca ar fi putut fi publicate volumele in ambele forme, cartonate si necartonate astfel ca fiecare sa poata cumpara forma care il avantajeaza. Eu, ca adult care am cumparat seria deoarece in copilarie nu am avut decat un singur volum si acela s-a hartanit de atata folosinta pot sa cumpar varianta necartonata...

Aceasta carte face parte dintr-o serie a aventurilor lui Habarnam, un personaj care mi-a incantat copilaria. Volumul este foarte frumos prezentat, cu ilustratia originala foarte inspirata. Aventurile sunt prezentate alert, cu situatii neasteptate si care vor interesa un copil in cel mai inalt grad. Trecomand cu caldura cartea in speranta ca ii va tenta si pe parinti si pe copii si le va dezvolta dorinta sa citeasca.

Completeaza seria despre lumea fanariota din zona nord - dumareana si este la fel de interesanta ca si volumele anterioare. De remarcat prezentarea exceptionala si faptul ca umple un gol de informatie pe aceasta tema. Limbajul accesibil, calitatea informatiei si ilustratia masiva si de o calitate iesita din comun ma fac sa recomand cu convingere aceasta carte.

Lucrarea lui Tudor Dinu a fost pentru mine una dintre cele mai plăcute surprize din ultima vreme. Se ocupă de o perioadă deosebit de importantă din istoria Bucureştiului, perioada fanarioată, un subiect din păcate foarte controversat si puţin agreat din motive străine ştiinţei istorice dar proprii intereselor poitice . Din fericire in momentul de faţă s-a schimbat optica si ne putem bucura de o sinteză absolut minunată. Volumul I ne prezintă cadrul geaografic, populţia, locuinţelei - lăcaşele de cult, ceremoniile civile şi religioase dar şi razboaie, năvăliri şi răzmeriţe în cetatea Bucureştilor . Volumul II trece in revistă catastrofele naturale şi nu numai, administraţia, asistenta socială si medicală subiecte de mare impact si astăzi şi oferă informaţii despre viaţa economică a oraşului, la fel de bogată atunci ca şi acum. Volumul III, ne deschide o alta perspectivă, mult mai colorată, refritoare la mâncăruri, distracţii, viaţa culturală învăţământ, tipar, biblioteci, teatru vestimentaţie. La final, ni se oferă informaţii despre comunităţile minoritare si aportul lor la viaţa oraşului. reau sa remarc prezentarea deosebită: coperţi atractive, hârtie de calitate foarte bună, ilustraţie color abundentă, pe hartie lucioasă, ceea ce o face foarte clară şi placută vederii, conţinut interesant. Poate ar trebui să insist ceva mai mult asupra ilustraţiei, pentru că pe lângă aspectul de o calitate rară conţinutul este deosebit: de la arhitectură la pictură şi la o varietate infinită de obiecte originale din epocă ne prezintă o lume pe care altfel nici nu am putea să ne-o imaginăm în toată bogaţia sa. Pe cont propriu nu am avea acces la acesta abundenţă de informaţie care este adunată, ordonată si explicată impecabil. Deşi pentru unii dintre noi cele trei volume ar putea fi intimidante ca număr si dimensiune, lumea pe care o prezintă atât de complet si accesibil este o încantare pentru iubitorii de istorie şi nu numai. Este o sinteză greu de egalat ca informaţie ist

Ronald Marks (1935 - 2020) este un autor foarte cunoscut atat ca cercetator cat si ca practician in domeniul dermatolgiei. Cine doreste sa cunoasca mai in amanunt activitatea sa poate consulta Cartea de fata este deosebit de bine venita din mai multe motive, unul fiind ca dupa cate am aflat, psoriazisul este o afectiune care din pacate este foarte raspandita si de cele mai multe ori pune serios la incercare persoanele care au ghinionul sa se aleaga cu ea. Pe de alta parte, cei afectati ar dori de cele mai multe ori sa se informeze referitor la boala de care sufera si sa gaseasca modalitati de a-si imbunatati viata. In general azi se apeleaza la internet si multi nu stiu cum sa caute surse avizate, ceea ce evident creaza o mare problema. Publicaarea acestei carti rezolva pe de o parte problema informatiei de cea mai buna calitate, pe de alta parte aceea a accesibilitatii. Lucrarea are dimensiuni reduse dar cuprinde tot ceea ce este necesar pentru informarea unei persoane care nu este de specialitate. Limbajul este accesibil, prezentrea clara si concisa, intr-o forma placuta si echilibrata. Mi se pare foarte important ca desi se recunoaste faptul ca la momentul elaborarii inca existau foarte multe necunoscute referitoare la aceasta maladie, autorul, pe langa informatia propriuzisa da dovada de o deosebita empatie, trece dincolo de prezentarea seaca a problematicii si se ocupa si de impactul psihologic, ofera sugestii si incurajare pentru cei afectati, astfel ca viata lor sa se desfasoare cat mai mult in conditii normale. Informatia de caliatete si ö vorba buna" fac din acesta lucrare una cu totul deosebita si personal o recomand cu placere tuturor celor care doresc sa se informeze. R. Mihailescu

O carte a lui Constantin Bacalbasa este totdeauna o incantere iar una de gastonomie este o neasteptata. Stilul autorului este inconfundabil si chiar de la titlu " ne trage de maneca" - "Dictatura gastonomica". Vedem o fateta a lui Bacalbasa la care sincer eu personal nu m-am asteptat: un gurmand avizat care in capitolul II, "Doua vorbe" da dovada si de eruditie in domeniu dar capabil sa sintetizeze si sfaturi utile apropo de aspectele medicale, combinatiile "fericite", "Cum si cu ce ne hranim" - capitolul III, "Un numar de povete si lamuriri - Sfaturi despre sare si altele" - capitolul IV. Ofera de asemenea informatii despre cum se pregatesc mancarurile - capitolul V, alimente de regim - capitolul VI, etc.. Apoi iata-ne ajunsi la capitolele grupate pe materia prima: oua, legume, fainoase, carne in variante familiare noua si azi (vaca, vitel, porc, berbec, miel, rata, gasca, peste) dar si mai putin familiare - fructe de mare, porumbei si bibilici - mai frecvent vedem ouale de bibilica - carne de vanat. Sunt intercalate capitole refreitoare la sosuri, aperitive - foloseste termenul "hors d'oevre" care da si un "gust" de eleganta desueta, de trecute vremi - marinate, salate dserturi (prajituri, sosuri dulci, cupe cu fructe, spume, compoturi si inghetate). Exista si capitole pentru conserve pentru iarna dar si dulceturi, siropuri, sorbeturi, marmelade si diverse bauturi. Finalul cartii vine cu cinci surprize: prima este "Coltul gastronomilor rafinati", captolul XXXVII cu feluri care poate azi nu se vor parea ciudate crema de raci, supa de visine, supa de nuci, homar in maioneza sau in scoici, langusta africana sau raci Madame de Pompadour... dar care se gaseau pe mesele protipendadei antebelice, ca de altfel si salaul in sampanie sau salata de ...crizanteme. Cea de-a doua surpriza este lista de meniuri repartizate pe lunile anului - ianuarie, februarie.. - si mesele zilei - dejun, pranz si... "pranzuri de noapte sau supeuri". Interesant este faptul ca in cazul dejunurilor si al pranzurilor le da separat pe cele vegetariene si pe cele cu carne si are special specificat "pranzul cu invitati". De remarcat faptul ca bauturile - tuica, vinurile, cocteilurile, mastca si secarica apar doar la " supeuri". O a treia surpriza este meniul de Revelion, penultima surpriza este reprezentata de un mic capitol de ceaiuri de vara si de iarna iar ultma surpriza este reprezentata de meniurile doamnei Ecaterina Bacalbasa repartizate pe anotimpuri. Merita o mentiune si aspectul cartii: coperta cartonata lucioasa, bine legata cu o ilustratie sugerand in egala masura continutul gastronomic - un curcan - dar si rafinamentul - pentru ca pasarea are o figura de domn usor plictisit, distant, ce poarta joben, mantie si bastonul subtire specific elegantilor interbelici. Foaia usor galbuie, mata, cu ilustratie alb - negru in penita are un aspectul desuet, cu un parfum venind din vremi trecute, pe care noi nu le-am cunocut dar care ne sunt sugerate de carte. Dincolo de utilitatea practica a lucrarii - carte de bucate - mancarurile, meniurile fac sa renasca o lume intreaga, o lume pe care am pierdut-o dupa al doiea razboi mondial dar pe care trebuie sa o redescoperim daca vrem sa ne intregim si sa ne intelegem istoria. Multumesc editurii Carusel books care mi-a oferit prilejul unei lecturi deosebite, o lectie de gastronomie si de viata R. Mihailescu

Cartea de bucate a monahului Efrem Derventinul este o realizare deosebita si foarte utila. "Secretele bucatariei calugaresti" reprezinta o adevarata desfatare pentru gurmanzi si o dovada ca legumele, fructele si pestele pot alcatui bucate de un rafinament si o estetica fara egal. Retetele prezentate sunt o incantare nu doar pentru perioada de post. Ordonarea retetelor este foarte interesanta si utila: sunt retete de mancaruri, salate, sosuri dulciuri, patiserie, paine si bauturi repartizate pe anotimpuri dar si adaptate sarbatorilor religioase : Postul Craciunului, Craciunul, Postul Pastelui, Pastele, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului. Cu prilejul acesta pe langa retete se face si educatie - care niciodata nu este prea multa - apropo de marile posturi si sarbatori de peste an. Exista de asemenea si un capitol referitor la conservele de legume si zarzavaturi, compoturi, gemuri si dulceturi pentru iarna pe care si cea mai pretentioasa gospodina il va gasi foarte util. Dincolo insa de continut cred ca trebuie sa rezerv un spatiu special pentru prezentarea cartii: hartia este de o calitate foarte buna, graosa si lucioasa. Ilustratia este bogata, cu fotografii color - realizate chiar de autor, absolvent al Facultatii de Arte Plastice, si credeti-ma ca se simte acest lucru - care completeaza minunat textul bine aranjat in pagina. Grafica, aspectul general sunt impecabile si este un regal in egala masura pentru ochi ca si pentru gust atunci cand dam viata retetelor. Editura Lumea credintei care a publicat aceasta carte de bucate calugaresti merita felicitari iar monahului Efrem Derventinul multumirea si recunostinta mea deosebita si minunata amintire ori de cate ori voi "savarsi liturghia in bucatarie" asa cum frumos spune domnia sa. Multumesc inca o data, parinte si toata recunostinta mea, R. Mihailescu Bucuresti