Originalitatea lui Culianu, in aceasta carte, consta in faptul ca explica ramificatiile gnostice ale dogmei crestine ca fiind rezultatul unor procese cognitive logice, anume, prin permutari binare ale premiselor dogmatice intr-un cadru al posibilului. Cadru care a fost rigidizat si redus la interpretarea exclusiva si autoritara a Bisericii, astfel ca prin evul mediu, ‘ereziile’ gnostice au disparut aproape in totalitate. Nu insa si mostenirea lor, arata Culianu, care poate fi identificata in dualismele care anima si definesc arta, literatura, filosofia, etc. occidentale. Propunand aceasta morfodinamica naturalist-cognitivista (‘jocuri ale mintii’)a curentelor gnostice, Culianu neaga teza scolii germane de istorie a religiei (prevalenta pe cand scria el, dar si astazi) care identifica sursele dogmatice ale gnosticismului in mituri si religii precrestine (in principal Zoroastrism). Aceasta carte este si un manifest al libertati de constiinta, sustinand “ca libertatea de a gandi totul pana la ultimele consecinte n-ar trebui niciodata sa sufere imixtiunea vreunei autoritati; si ca pericolele libertatii nu scad atunci cand libertatea e suprimata.”