Este o carte care mie personal mi-a plăcut mult. Abordează teme celebre precum bătrânețea raportată la tinerețe, întâlnirea vieții cu moartea, a începutului cu sfârșitul. Autorul împletește cu pricepere profunzimea ideilor promovate, cu episoade din amintirile protagonistului. Cartea îți dă un sentiment de complicitate cu protagonistul, însoțindu-l în experiențele din intimitatea casei cu Frumoase adormite. Deși conține scene ce pot părea ciudate, cartea are un farmec și prezintă tipologia bărbatului matur ce tânjește după o tinerețe a trupului apusă. Cartea se citește repede și nu e greoaie, dar nici foarte ușor de parcurs, datorită firului impredictibil al acțiunii. Pentru mine, această poveste a Frumoaselor adormite, este o metaforă a vieții prin prisma vârstei trupului și a sufletului omenesc, și totodată o incursiune în gândurile bărbatului matur, raportat la femeie.

Este o lectură ușoară, se citește repede și abordează probleme referitoare la spiritul omenesc. Lecțiile de viață despre iertare și diversele moduri de a privi experiențele trăite de fiecare dintre noi, rămân cu tine la finalul lecturii, făcându-te să îți pui niște întrebări despre calitatea relațiilor pe care le ai și despre cum te raportezi prin ele, la o fericire viitoare. Atmosfera cărții este una destul de pozitivă în ciuda acțiunii și a întâmplărilor tragice ale protagonistului. Este scrisă într-un mod care pe mine m-a atras și m-a făcut să nu las cartea din mână până ce nu am terminat de citit.