Cred ca integrala poemelor Anei Blandiana ar trebui sa fie la indemana fiecaruia, in fiecare casa, la distanta de un brat, ca sa putem lua oricand volumul si sa ne desfatam, sa plangem sau pur si simplu sa facem fata unei alte zile.

Lipsa aproape totală a intrigii este suplinită suficient de stilul individual superb, de fresca istorică și socială a căderii monarhiei austro-ungare, de drama de familie, dar, mai ales, de portretul fizic și moral, foarte viu, al unui împărat care, pentru cei care nu au citit cartea, este probabil doar un nume știut dintr-un manual, iar pentru cei care au citit cartea, este de acum un cunoscut și un apropiat: Franz Joseph I. PS Mulțumesc tatălui meu, prof Liviu Crâznic, care mi-a atras atenția asupra acestei cărți, și bunului meu prieten, filosoful-scriitor dr dr Ștefan Bolea, pentru că mi-a amintit de ea.

Dorurile - lucrurile pe care le pierdem și după care plângem - oare nu ele ne fac ceea ce suntem cu adevărat, în străfundurile noastre? Ca să nu mai vorbim de ceea ce ne-am dorit în viață, dar niciodată n-am căpătat.

N-am fost niciodată mai nervoasă pe o carte cum sunt acum cu “O viață măruntă”. Am trecut rapid de la “formidabil scrisă”, la “puțin credibilă aici” sau “too much for me”.

Excelentă mișcare de marketing din partea editurii Corint să iasă atât de repede pe piață cu această carte. E peste tot pe rafturile librăriilor din Marea Britanie și bănuiesc că se bucură de vânzări pe măsură.

Am rezistat doar până la pagina 200. Mi se pare că efectiv nu se întâmplă nimic, citesc și citesc ..dar acțiunea nu se desfășoară. Nu m-a prins, deși descrierea părea exact genul meu.

Evadarea din mlaștină e o roman bun, deși nu impresionează prin ceva anume. Nu l-aş numi neapărat un thriller psihologic. Povestea e originală, deși pleacă de la o premisă comună: o tânără de 14 ani este răpită și ținută captivă într-o cabană vreme de 12 ani.

Nu știu sigur ce aș putea scrie despre această carte. Am citit-o destul de greu, nu prea m-a prins subiectul cărții, pe alocuri considerând-o plictisitoare. Nu este genul meu. Sau nu am citit-o eu când trebuia.

Dintr-un laborator de cercetare din Scoția dispare un eșantion cu un virus foarte periculos – rata mortalității de 100% și care nu are leac. Toni Gallo, directoarea securității laboratorului pornește în recuperarea sa.

Pippi la circ se amuza si ea mergand pe sarma si stand in picioare pe cal. Bravo Pippi! Pippi cauta lucruri si aqre astfel prilej sa daruiasca prietenilor altele.