Nu veti gasi in aceasta carte programe politice sau slogane electorale. Cu sinceritate, simplitate si accent frantuzesc, Clotilde Armand vorbeste despre viata si profesia ei, evoca principiile in care crede cu pasiune, face un surprinzator portet al tarii pe care a ales-o, compara mentalitatea romanilor cu cea a francezilor. Veti intalni in volum pagini intense, emotionante – fie tandre si triste, fie entuziaste si pline de speranta.

"Asa simt eu, asa sunt eu... Paginile pe care le veti citi sunt o parte din istoria familiei mele, din istoria pe care o traim cu totii".

„Atunci s-a facut lumina si m-am trezit in mijlocul Carpatilor. A fost o descoperire extraordinara. Imi amintesc aceste momente de fiecare data cand cineva ma intreaba: «Cum ti se pare la noi? Nu-i asa ca Romania este o tara frumoasa?» – si mi se pune foarte des aceasta intrebare, aproape de fiecare data cand vorbesc pentru prima oara cu cineva. Atunci, imi amintesc de aceasta calatorie, prima data cand am fost la munte in Romania si am descoperit natura fermecatoare de sus, si spun, cu un zambet larg, cu toata sinceritatea, cu aceasta imagine in minte: «Da, este o tara extrem de frumoasa», iar atunci, interlocutorul meu si cu mine ne unim sufleteste intr-o clipa in care stim ca avem aceeasi idee despre ce este aceasta tara, intr-o clipa de multumire fata de Dumnezeu care ne-a facut acest cadou: am vazut frumosul, aici, in Romania.“ -Clotilde Armand
Fragment din carte:

"Hamburg
In Bucuresti, eram o familie bogata. In Hamburg, eu nu lucram, aveam doi copii si un al treilea pe drum, nu cunosteam absolut pe nimeni, sotul meu abia incepea un postdoctorat la universitate. Eram o familie din clasa rnedie de jos: atenti la cheltuieli, ne duceam pentru cumparaturi la Penny Market, mobilierul nostru era achizitionat de la IKEA, iar aparatura era luata la mana a doua; am avut un soc cand electricianul, chemat pentru o problema la masina de spalat, a lucrat 5 minute si ne-a cerut 100 de marci.
Prima noastra victorie a fost apartamentul. Fuseseram pe punctul sa renuntam la Hamburg cu totul. Nimeni nu voia sa-i inchirieze sotului meu un mic apartament cu doua camere, intr-un cartier acceptabil — in Hamburg, in portul german cu cel mai mare trafic de la Marea Nordului, exista cartierul cu cea mai mare rata a prostitutiei din Europa. Eu nu sosisem inca, iar sotul meu nu gasise alta cale ca sa inchirieze un apartament decat sa sune la anunturile din ziare. Ajungea la vizionare alaturi de alte 20 de persoane si, de fiecare data, castiga apartamentul mult dorit o familie cu accent german. Am avut noroc pana la urma cu un iranian care a avut incredere in Sergiu si a acceptat sa ne inchirieze un apartament modest, dar situat pe Rehmstrassen intr-un cartier foarte placut, aproape de parcul central care urma sa fie si centrul vietii noastre din Hamburg. Sergiu a zugravit tot apartamentul in alb, l-a mobilat minimal, a cumparat de la cineva un calut de lemn, un clown de lemn, cubulete de lemn si o jucarie de pus pe tavan tot de lemn. Asta a fost prima amintire a Clarei din viata ei: momentul cand a deschis usa camerei de la Hamburg si a vazut toate jucariile din lemn colorate, semn cert ca noua ei viata de copil va fi plina de veselie. "