„Trista, chinuita agonie a resentimentarului este, de fapt, neputinta de a accede la taramul binecuvantat al iertarii.  O iertare care se intemeiaza pe cainta celui care a comis pacatul.  Sa traiesti de-a pururi pentru a te razbuna, pentru a-ti lua revansa, ce oroare, ce blestem… Un egoism atroce, un invincibil sentiment al ratarii, al esecului, o invidie sufocanta in raport cu cei care nu se opresc din drum, cladesc, cauta, descopera. Izolarea resentimentarului este demna de compasiune. Resentimentarul este un personaj hain. Tocmai sufletul rau duce la un chin trait sub semnul unei solitudini nesfarsite, in fond autoindusa, autogenerata, o neputinta devoranta de a recunoaste dreptul celuilalt de a fi tot om.“

Vladimir Tismaneanu