„Stafia care, in imaginarul politic al lui Marx, bantuia Europa n-a avut parte niciodata de un corp care s-o preceada. Ea a fost si a ramas o stafie chiar si dupa ce a fost proclamata intruparea ei.
Ce s-a intamplat insa cu oamenii care au fost pusi sa traiasca intr-o economie ireala si irealizabila si care au experimentat pe pielea lor incarcerarea intr-o utopie? Cum poti angaja popoare intregi, pornind de la o fantasma politico-economica, in construirea planificata a neantului?
Nici un autor nu a descris, intr-o maniera mai concisa si mai limpede ca Alain Besancon, o realitate care, incalcand toate legile economiei, s-a declarat a fi economia insasi, «socialismul real».
Cartea lui Alain Besancon raspunde asadar la intrebarea «cum e cu putinta ceva care nu e cu putinta?». Ea e anatomia unei societati care nu poate genera nimic pentru indivizii care o alcatuiesc, ci doar pentru economia de razboi menita sa apere partidul care detine puterea. si care, paradoxal, traieste pe spezele societatii pe care isi propune s-o distruga («capitalismul»). Un tel care, odata atins, ar reprezenta si propriul ei sfarsit.
O carte obligatorie pentru noile generatii carora le place sa viseze in anticamera unui cosmar pe care parintii lor l-au trait.“ (Gabriel LIICEANU)