Considerat de William Faulkner cel mai bun roman al tuturor timpurilor, Anna Karenina este povestea a doua cupluri din aristocratia rusa care intruchipeaza pentru Tolstoi doua ipostaze diferite ale vietii amoroase si de familie. Fermecatoarea Anna Karenina, maritata de tanara cu un barbat rigid si rational, descopera iubirea carnala, patimasa alaturi de chipesul ofiter Aleksei Vronski, pentru care accepta in cele din urma sa-si paraseasca sotul si copilul. Spre deosebire de Anna si de amantui ei, uniti printr-o pasiune aproape fatala, Kitty Scerbatkaia si Konstantin Levin traiesc o poveste de iubire idiilica. Dupa un inceput dureros - Kitty a fost respinsa de Vronski in favoarea Annei dupa ce ea insasi refuzase cererea in casatorie a lui Levin -, cei doi se regasesc, invingandu-si fiecare mandria ranita. Cu maiestria sa psihologica si stilistica neegalata, Toistoi construieste intregul roman pe contrastul dintre aceste doua conceptii de viata si pe modul in care ele se insereaza in tesatura morala a societatii ruse din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Fragment din romanul "Anna Karenina vol.1" de Lev Tolstoi:

"Stepan Arkadici invatase bine la scoala datorita aptitudinilor lui native, dar era lenes si poznas si de aceea terminase printre ultimii. Insa, cu toata viata lui destrabalata si desi nu avea cine stie ce titluri si era inca tanar, detinea un post de vaza si bine platit de sef al uneia din institutiile de stat moscovite. Obtinuse acest post prin intermediul sotului surorii sale Anna, Aleksei Aleksandrovici Karenin, care ocupa una din cele mai importante functii in ministerul de care tinea institutia; dar, in cazul cand Karenin nu l-ar fi numit pe cumnatul sau in acest post, cu ajutorul zecilor de alte persoane - frati, surori, rude, veri, unchi, matusi-, Stiva Oblonski ar fi primit acelasi post sau unul asemanator, cu un salariu de vreo sase mii de ruble, de care avea nevoie, caci afacerile lui, desi sotia detinea o avere considerabila, mergeau destul de prost.