In proza sau in versuri, fabula surprinde in transpunerea ei legorica, care nu intodeauna este obligatorie, intamplari din lumea reala a oamenilor, sau ne prezinta prototipuri ale unor caractere.

Bogdan Petriceicu Hasdeu afirma intr-un studiu al sau ca fabula este "un produs al basmului, o micsorare a lui", sustinand astfel teza originii folclorice si prioritatea aparitiei basmul si creatia artistica a poporului. Tot el nu uita sa mentioneze ca fabula mai este totodata si o "aplicatiune didactica sau etica a particularitatilor luate din basm", subliniind astfel nota cea mai distincta a acestei specii, care de altfel va fi mentionata de toti cei care au teoretizat fabula.

Si G. E. Lessing, marele scriitor si fabulist german, arata ca daca "reducem un principiu etic general la un caz special, dand acelui caz realitate si daca compunem dintr-insul o poveste prin care se recunoaste principiul general, atunci acea compozitie se numeste fabula".