Billy Miller tocmai a inceput clasa a doua si are mari emotii. Oare e suficient de destept? S-a mai si lovit la cap in vacanta. In plus, sta la masa cu nesuferita de Emma, care il tot necajeste, si a suparat-o pe doamna Silver, invatatoarea lui, chiar din prima zi.

Marile drame ale lui Billy sunt legate de lucrurile marunte: cum sa faca sa stea treaz o noapte intreaga sau cum o sa invete pe de rost poezia pentru serbare. Zilele din anul lui Billy Miller se aduna ca un bulgar de zapada rostogolit pe indelete, cu toate momentele traite din plin, fie ele mai frumoase sau mai grele.
Fragment:

" In timp ce mami corecta lucrari in sufragerie, bucata ria devenise un atelier de diorame. Mami gasise la ea dulap trei cutii de pantofi la care era dispusa sa renunte una pentru Billy, una pentru Ned si una pentru Sal. Bill luase din pivnita foarfece, creioane colorate, carioci, foi d carton subtire colorat, hartie gofrata, scotch si lipici. Tati adusese din garaj cateva lucruri care ar fi putut fi de folos Ned adusese doi rechini de plastic si cateva cochilii pe car le avea dintr-o vacanta din Florida si pe care voia sa le foloseasca pentru diorama lui. Iar Sal 1-a intrebat pe tati dac ar putea sa foloseasca sclipici - „te rog, te rog, te rog" care sclipici era ascuns intr-un loc unde ea nu putea ajunge.
La inceput tati a parut voios si a facut sugestii bune. I-a aratat lui Billy cum sa reproduca o pestera cu o bucat de carton gri, mototolit, pe care apoi 1-a intins si 1-a lipi pe interiorul cutiei. Intrucat acesta era plin de indoituri si incretituri, chiar ii dadea cutiei de pantofi infatisare unei roci argintii si batute de vreme.
Billy a lucrat sarguincios. Avea in minte o imagine despre cum trebuia sa arate diorama la final. Voia sa faca trei sau patru lilieci care sa atarne de tavanul pesterii si mai voia sa faca un liliac mare si negru, cu aripile intinse, ca sa para ca e in zbor. Billy a taiat cativa lilieci din carton negru. A lucrat repede. Liliecii adormiti, care atarnau, erau destul de usor de facut. in esenta erau niste forme ovale negre, cu o coada la unul din capete. Billy a indoit cozile si le-a lipit cu scotch pe capacul cutiei de pantofi. Cu liliacul in zbor i-a fost mai greu. Mainile lui n-au putut convinge foarfeca si hartia sa faca exact ce voia el. Dupa cateva incercari esuate, Billy a inceput sa se simta frustrat. A mai rupt inca un liliac stramb si aruncat pe jos, mormaind.
— Hei, a spus tati. Care-i problema?
— Nimic.
 — Serios? Niciun raspuns.
 — Ai nevoie de putin ajutor? a intrebat tati.
— Nu, a raspuns Billy. Voia sa reuseasca singur.
— In regula, a zis tati. Bine. revenise vocea ascutita. In cele din urma Billy a decupat un liliac acceptabil, dar nu-si dadea seama cum ar fi putut sa-1 ataseze de cutie si si faca sa para ca e in zbor, suspendat in aer. "