De unde să începem reglementarea modelelor matematice care se manifestă din ce în ce mai mult în viața noastră? Aș sugera ca procesul să înceapă chiar cu cei care le creează. Ca și medicii, informaticienii ar trebui să depună un jurământ hipocratic, unul care se referă la posibilele abuzuri și interpretări greșite ale modelelor lor

Dacă vrei un titlu de marketing bun, ia-l ca exemplu pe cel al acestei cărți: te surprinde, te face curios, dar îți și dă soluția în subtitlu. Eh, de fapt, nu e chiar așa, soluția este mult mai subtilă și chiar trebuie să citești cel puțin primele capitole pentru a o sesiza.

Da, Cathy O’Neil este matematiciană și a lucrat pentru mari companii de analiză de date globale, pînă cînd s-a prins că ceva e în neregulă cu meseria ei. Sau asta lasă ea să se creadă în această carte.

Armele matematice de distrugere (AMD) nu sunt neapărat datele colectate, ci mai curînd concluziile trase de pe urma lor.

O’Neil ne asigură că, atunci cînd banca ne refuză un împrumut, nu e vina angajatului care e de partea cealaltă a tejghelei; cînd ni se blochează un cont din social media sau ni se șterge un status, nu e din cauză că un angajat al rețelei a avut o zi proastă; cînd ni se scade salariul sau suntem retrogradați nu e din cauză că ne-am prostit intelectual sau profesional pe măsura trecerii anilor. Ea ne spune că toate astea se întîmplă din cauză că ne bazăm prea mult, indiferent de domeniu și de obiectivele vizate, pe algoritmi, pe tabele fără suflet, pe cercetări care au diverse nuanțe ce nu contează la rezultatul final.