Arsa de vie
Recenzie blog.libris.ro
Cartea rezultata din colaborarea lui Souad cu europeanca Marie Therese Cuny reuseste sa trezeasca in cititor indignare, repulsie si constientizarea unui stil de viata pe care noi, femeile occidentale, nici nu reusim sa-l ni-l imaginam in toate formele pe are le ar putea imbraca. Chinul real al tinerei Souad incepe in momentul in care se indragosteste de un vecin, ramane insarcinata si dusa in eroare de promisiunile lui pentru o viitoare nunta, pastreaza sarcina. Tanarul, beneficiind de aprobarea societatii si protectia familiei, refuza o casatorie cu Souad avand ca motiv principal faptul ca fata nu era neatinsa. Din acest punct al existentei sale, optiunile tinerei cisiordaniene se restrang ingrijorator. Aceasta oscileaza intre sinucidere si fuga de acasa insa familia va afla de sarcina ei ilegitima chiar inainte de a recurge Souad la vreun gest. Astfel ca, pentru a nu periclita imaginea familiei, parintii sai vor pune la cale un plan prin care aceasta sa fie ucisa de catre sotul surorii sale mai mari, intr-un moment in care nimeni sa nu se afle prin preajma. Revoltat de faptul ca Souad a incalcat legi puternice religioase si sociale, cumnatul sau decide sa o arda de vie pentru a o pedepsi si a spala, implicit, imaginea familiei din care si el facea parte. Souad, desi cu arsuri pe o suprafata de peste 70% din corp, reuseste sa supravietuiasca si sa duca sarcina la termen. Cazul ei va fi preluat de catre o organizatie din Europa iar mai tarziu Souad va fi adoptata de catre o familie din Elvetia iar din acest punct viata ei va lua o minunata intorsatura. Gaseste dupa doua decenii puterea de a si povesti viata si traumele, cu dorinta arzatoarea de a da un ajutor femeilor ramase in Orient, care trec inca prin chinuri asemanatoare si dorind sa traga un semnal puternic de alarma asupra acestui aspect. Faptul ca a ramas in viata o face pe Souad sa se considere o privilegiata si desi traieste cu teama ca intr-o zi familia ei va afla ca ea nu a decedat, Souad este un exemplu de forta feminina, din pacate unul dintre putinele cazuri cu un final fericit. Lupta ei pentru libertatea de exprimare, pentru liberatea de a trai dupa propria constiinta nu se va incheia niciodata si iar traumele sale raman, intr-o oarecare masura, nevindecabile.
Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro
Arsa de vie
Nascuta intr-un sat din Cisiordania, Souad afla repede ca, in lumea traditionala in care traieste ea, sa fii fata este un blestem. Baietii merg la scoala, fetele nu. O fata trebuie doar sa munceasca si sa-si faca rugaciunile. Daca iese citusi de putin din cuvintul tatalui, va fi batuta fara mila. O fata e mai putin importanta decit un animal: daca o familie are deja destule fete, cele care sint in plus pot fi omorite la nastere... La saptesprezece ani, Souad se indragosteste de un barbat despre care nu stie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatalui ei. Visind la iubire si casatorie intr-o societate unde barbatii au toate drepturile, iar femeile doar indatoriri, ea se indreapta fara sa-si dea seama spre catastrofa. Pentru ca ramine insarcinata si isi dezonoreaza astfel familia, cumnatul ei primeste sarcina de a o pedepsi dindu-i foc. Salvata de colaboratoarea unei fundatii umanitare, Souad ajunge in Franta, unde incepe o noua viata si unde isi va face cunoscuta povestea cutremuratoare.
„Cu ani in urma am intilnit fete care veneau de departe, ca si mine. Sint tinute ascunse. O tinara care nu mai avea picioare, agresata de doi vecini care au legat-o si au aruncat-o sub tren. O alta pe care tatal si fratele ei au vrut sa o ucida cu lovituri de cutit si pe care au aruncat-o intr-o pubela. O alta pe care mama si fratii ei au aruncat-o pe fereastra: este paralizata. Si celelalte despre care nu se vorbeste, care au fost gasite prea tirziu, moarte. Cele care au reusit sa fuga, dar au fost prinse in strainatate: sint moarte. Cele care au putut scapa la timp si se ascund, cu sau fara copii, virgine sau mame.
N-am intilnit o femeie arsa ca mine – nu au supravietuit. Iar eu ma ascund si acum, nu-mi pot spune numele, nu-mi pot arata chipul. Nu pot decit sa vorbesc – este singura arma pe care o am.”
Traducere de Oana Catalina Popescu
Fragment din cartea "Arsa de vie" de Souad, Marie-Therese Cuny
"Mama ia un voal si-l pune pe capul surorii mele, iar el vine ca un print, frumos imbracat. Se apropie de ea. Noura sta tot cu mainile puse cuminte pe genunchi, cu capul plecat sub voal, ca sa-si arate buna educatie. Se considera ca acest moment reprezinta esentialul vietii surorii mele.
O privesc ca toti ceilalti si o invidiez. Totdeauna am invidiat-o ca e mai mare, ca o insoteste pe mama peste tot, in timp ce eu trudesc la grajd cu Kainat. O invidiez ca paraseste prima aceasta casa. Fiecare fata ar vrea sa fie in locul miresei in acea zi, intr-o frumoasa rochie alba si acoperita de aur. E atat de frumoasa! Noura nu este incaltata, asta e singura mea dezamagire. Sa fii desculta, pentru mine, este o adevarata mizerie. Cand mergeam la piata, vedeam pe strada femei cu pantofi in picioare. Poate pentru ca barbatii poarta intotdeauna pantofi, incaltamintea este pentru mine simbolul libertatii. Sa merg fara ca pietricelele si spinii sa-mi gaureasca pielea... Noura e in picioarele goale, iar Hussein are niste pantofi foarte frumosi, vacsuiti, care ma fascineaza. "
PRP: 34.95 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
33.20Lei
33.20Lei
34.95 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
Nascuta intr-un sat din Cisiordania, Souad afla repede ca, in lumea traditionala in care traieste ea, sa fii fata este un blestem. Baietii merg la scoala, fetele nu. O fata trebuie doar sa munceasca si sa-si faca rugaciunile. Daca iese citusi de putin din cuvintul tatalui, va fi batuta fara mila. O fata e mai putin importanta decit un animal: daca o familie are deja destule fete, cele care sint in plus pot fi omorite la nastere... La saptesprezece ani, Souad se indragosteste de un barbat despre care nu stie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatalui ei. Visind la iubire si casatorie intr-o societate unde barbatii au toate drepturile, iar femeile doar indatoriri, ea se indreapta fara sa-si dea seama spre catastrofa. Pentru ca ramine insarcinata si isi dezonoreaza astfel familia, cumnatul ei primeste sarcina de a o pedepsi dindu-i foc. Salvata de colaboratoarea unei fundatii umanitare, Souad ajunge in Franta, unde incepe o noua viata si unde isi va face cunoscuta povestea cutremuratoare.
„Cu ani in urma am intilnit fete care veneau de departe, ca si mine. Sint tinute ascunse. O tinara care nu mai avea picioare, agresata de doi vecini care au legat-o si au aruncat-o sub tren. O alta pe care tatal si fratele ei au vrut sa o ucida cu lovituri de cutit si pe care au aruncat-o intr-o pubela. O alta pe care mama si fratii ei au aruncat-o pe fereastra: este paralizata. Si celelalte despre care nu se vorbeste, care au fost gasite prea tirziu, moarte. Cele care au reusit sa fuga, dar au fost prinse in strainatate: sint moarte. Cele care au putut scapa la timp si se ascund, cu sau fara copii, virgine sau mame.
N-am intilnit o femeie arsa ca mine – nu au supravietuit. Iar eu ma ascund si acum, nu-mi pot spune numele, nu-mi pot arata chipul. Nu pot decit sa vorbesc – este singura arma pe care o am.”
Traducere de Oana Catalina Popescu
Fragment din cartea "Arsa de vie" de Souad, Marie-Therese Cuny
"Mama ia un voal si-l pune pe capul surorii mele, iar el vine ca un print, frumos imbracat. Se apropie de ea. Noura sta tot cu mainile puse cuminte pe genunchi, cu capul plecat sub voal, ca sa-si arate buna educatie. Se considera ca acest moment reprezinta esentialul vietii surorii mele.
O privesc ca toti ceilalti si o invidiez. Totdeauna am invidiat-o ca e mai mare, ca o insoteste pe mama peste tot, in timp ce eu trudesc la grajd cu Kainat. O invidiez ca paraseste prima aceasta casa. Fiecare fata ar vrea sa fie in locul miresei in acea zi, intr-o frumoasa rochie alba si acoperita de aur. E atat de frumoasa! Noura nu este incaltata, asta e singura mea dezamagire. Sa fii desculta, pentru mine, este o adevarata mizerie. Cand mergeam la piata, vedeam pe strada femei cu pantofi in picioare. Poate pentru ca barbatii poarta intotdeauna pantofi, incaltamintea este pentru mine simbolul libertatii. Sa merg fara ca pietricelele si spinii sa-mi gaureasca pielea... Noura e in picioarele goale, iar Hussein are niste pantofi foarte frumosi, vacsuiti, care ma fascineaza. "
Detaliile produsului