Artur si cetatea interzisa
Fragment din volumul "Artur si cetatea interzisa" de Luc Besson:
“Strigatul infiorator, in duet, rasuna pina in strafundurile Celor Sapte Tinuturi, si chiar mai departe, pina la Necropolis.
Selena intoarce capul, de parca ar putea vedea strigatul care a trecut deformat, sarind din perete in perete. Artur ajunge la capatul firului de paianjen si luneca in spatele Selenei. Asculta si el, ingrozit, strigatul neomenesc, care se prelungeste la infinit. Nici nu-si inchipuie ca ar putea veni de la parintii lui.
- Bun venit in Necropolis, spune printesa surizind discret.
- De-asa bun venit imi vine sa fug, constata Artur pe care il trec deja sudori reci.
- De data asta „sa fug" rimeaza cu „cosciug”, precizeaza Selena, fara umor. Va trebui sa raminem impreuna, adauga exact cind Mot le cade in cap. Toti trei se prabusesc zgomotos la pamint. Nu ratezi nimic! bombane Selena, ridicindu-se.
- Imi pare rau, spune Mot, zimbind incintat ca e iar cu ei.
La rindul lui, Artur se ridica si se sterge de praf. Constata stupefiat ca firul paianjenului tocmai a luat-o in sus. Selena l-a vazut si ea, dar pare sa gaseasca o explicatie.
- Cum ne vom intoarce, daca paianjenul nu mai e aici? intreaba Artur cam ingrijorat.
- Dar cine-ti vorbeste de intoarcere? raspunde cinic printesa. Avem o misiune de indeplinit, si, dupa ducerea ei la bun sfirsit, o s-avem tot timpul sa ne gindim la intoarcere, conchide pe un ton care nu lasa nici o indoiala cu privire la cit e de hotarita.
Intra, cu pas hotarit si fruntea sus, intr-un nou tunel, fara sa se teama de nimeni si de nimic. Dar noul ei val de interes pentru misiune e cam suspect. N-o fi doar o cale de a evita sa gindeasca prea mult? La sentimentele ei, de pilda? Pentru a evita orice tentatie, printesa si-a pus ochelari, aidoma celor care se pun cailor, pentru a-i impiedica sa paraseasca drumul.
Selena e ca o floricica: se plimba in armura, de frica sa nu dea peste o raza de soare, care s-o faca sa se deschida, intr-o mare inflorescenta, inainte de a disparea si de a ingadui noptii s-o ofileasca. Dar Artur e prea mic pentru a pricepe asa ceva. Se gindeste pur si simplu ca, in inima Selenei, misiunea e lucrul cel mai important. Iar el nu-i decit un omulet care a izbutit s-o induioseze, intr-un moment de scurta ratacire."
PRP: 24.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
20.40Lei
20.40Lei
24.00 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
Fragment din volumul "Artur si cetatea interzisa" de Luc Besson:
“Strigatul infiorator, in duet, rasuna pina in strafundurile Celor Sapte Tinuturi, si chiar mai departe, pina la Necropolis.
Selena intoarce capul, de parca ar putea vedea strigatul care a trecut deformat, sarind din perete in perete. Artur ajunge la capatul firului de paianjen si luneca in spatele Selenei. Asculta si el, ingrozit, strigatul neomenesc, care se prelungeste la infinit. Nici nu-si inchipuie ca ar putea veni de la parintii lui.
- Bun venit in Necropolis, spune printesa surizind discret.
- De-asa bun venit imi vine sa fug, constata Artur pe care il trec deja sudori reci.
- De data asta „sa fug" rimeaza cu „cosciug”, precizeaza Selena, fara umor. Va trebui sa raminem impreuna, adauga exact cind Mot le cade in cap. Toti trei se prabusesc zgomotos la pamint. Nu ratezi nimic! bombane Selena, ridicindu-se.
- Imi pare rau, spune Mot, zimbind incintat ca e iar cu ei.
La rindul lui, Artur se ridica si se sterge de praf. Constata stupefiat ca firul paianjenului tocmai a luat-o in sus. Selena l-a vazut si ea, dar pare sa gaseasca o explicatie.
- Cum ne vom intoarce, daca paianjenul nu mai e aici? intreaba Artur cam ingrijorat.
- Dar cine-ti vorbeste de intoarcere? raspunde cinic printesa. Avem o misiune de indeplinit, si, dupa ducerea ei la bun sfirsit, o s-avem tot timpul sa ne gindim la intoarcere, conchide pe un ton care nu lasa nici o indoiala cu privire la cit e de hotarita.
Intra, cu pas hotarit si fruntea sus, intr-un nou tunel, fara sa se teama de nimeni si de nimic. Dar noul ei val de interes pentru misiune e cam suspect. N-o fi doar o cale de a evita sa gindeasca prea mult? La sentimentele ei, de pilda? Pentru a evita orice tentatie, printesa si-a pus ochelari, aidoma celor care se pun cailor, pentru a-i impiedica sa paraseasca drumul.
Selena e ca o floricica: se plimba in armura, de frica sa nu dea peste o raza de soare, care s-o faca sa se deschida, intr-o mare inflorescenta, inainte de a disparea si de a ingadui noptii s-o ofileasca. Dar Artur e prea mic pentru a pricepe asa ceva. Se gindeste pur si simplu ca, in inima Selenei, misiunea e lucrul cel mai important. Iar el nu-i decit un omulet care a izbutit s-o induioseze, intr-un moment de scurta ratacire."
Detaliile produsului