L-am cunoscut pe Ion Barbu in casa lui Yvonne Stratt, traducatoarea operei acestuia in limba franceza. De la prima intrevedere mi-am dat seama de cultura si forta intelectuala a acestui om. Era un profund cunoscator al literaturii franceze, germane si engleze, iar transpunerea in versuri a lui Richard al III-lea constituie o opera antologica. Gratie lui Yvonne Stratt i-am reunit la scurt timp in casa mea din strada Daniceni pe scriitorii Ion Barbu, Grigore Sturza, Alexandru Cocea si pe fiul lui Barbu Brezeanu. La acea reuniune am citit alternativ din creatia noastra poetica, in special eu si Alexandru Cocea. Ion Barbu si-a manifestat deschis admiratia pentru frumusetea imaginilor poetice, originalitatea gandurilor si muzicalitatea versurilor. Entuziasmul pe care l-am trait atunci m-a determinat sa scriu poemul „Poetului Ion Barbu”, cu care incepe volumul meu „Oglindiri”. Am continuat aproape in aceeasi formatie sa ne reintalnim la anumite intervale de timp, in cadrul carora Ion Barbu isi prezenta pe larg conceptiile sale poetice, afirmand printre altele ca el a ajuns la matematica prin poezie, intocmai cum eu am ajuns la poezie prin muzica.