Nimeni nu stie ce s-a intamplat de fapt in acea dimineata la River Point. Cinci tineri au plecat la vanatoare. Doar patru s-au intors. Nici unul nu vrea sa spuna cine a tras glontul care l-a ucis pe prietenul lor, Grant.

 

Kate Marino, eleva in ultimul an de liceu, face practica la birourile procuraturii. Prim-procurorul districtului ii da sefului ei, domnul Stone, cel mai important caz care a existat in oraselul lor. In ciuda faptului ca probele ii incrimineaza pe cei patru, prim-procurorul face presiuni sa fie clasat cazul.

 

Motivata de scopuri personale pentru a ajuta sa se faca dreptate, Kate incearca sa afle care sunt secretele baietilor, fara sa il dezvaluie insa pe al ei. Pe masura ce investigheaza cazul alaturi de domnul Stone, pentru tanara devine tot mai limpede ca accidentul din dimineata aceea nu a fost o intamplare si ca, daca nu descopera adevaratul criminal, vietile mai multor oameni vor fi  in pericol, inclusiv a ei.

- Multumesc, dar nu vreau nimic.

- Mie mi-ar placea o Cola, mama.

Ea pleaca, iar eu ating usor suprafata biroului domnului Stone. Teancul inalt de dosare, cutia cu obiectele personale ale lui Grant si fotografiile baietilor sunt imprastiate peste tot. Mintea imi zboara la Grant. Asa cum o face in fiecare zi. Ma intreb cine altcineva lupta pentru el. Cine se va asigura ca se va face dreptate pentru el? Acum, baietii din River Point si intrebarea daca vor fi acuzati sau nu reprezinta principalul punct de interes. Cand urmaresti stirile, numele lui Grant nu prea este mentionat. Fascinatia totala este fata de cei patru baieti care au ramas in viata in urma zilei de vanatoare.

- I-am vazut pe baietii din River Point cand luam mancarea de la Pat.

Nu stiu ce ma face sa spun asta fara sa gandesc inainte.

Domnul Stone se opreste, cu o bucata de peste incremenita in tacam.

- Isi luau mancare de acolo?

- Nu. Erau in partea cealalta a parcarii. Stateau acolo, pur si simplu.

Fruntea i se increteste.

- Ce faceau? intreaba el.

Eu ridic din umeri.

- Se pare ca s-au intalnit doar ca sa vorbeasca.

Sunt foarte atenta cum sa ii raspund. Vreau sa ii spun doar ce s-a intamplat, fara sentimente sau pareri personale, dar vreau si ca el sa inteleaga cat de ciudat se purtau.

Domnul Stone se reazema de spatarul scaunului.

- Interesant.

Ma uit la usa, asigurandu-ma ca mama nu este prin preajma.

Nu si-ar dori ca eu sa fiu implicata in cazul asta, in afara biroului.

- Iar Pat a spus ca se intalnesc acolo aproape in fiecare seara.

Fraza pluteste in aer un minut. In cele din urma, domnul Stone spune:

- Foarte interesant."