Profu' are cea mai frumoasa meserie din lume. E ca pamantul, face samanta sa incolteasca. Erou modern, el refuza sa se dea batut, viseaza sa-i redea scolii sufletul pierdut. Acest idealist, zdruncinat de violenta din mediul liceal, comite o fapta ireparabila, isi impusca elevii din ultimul an de liceu. (Elevii sunt ca animalele, nu inteligenta ii conduce, ci instinctul). Autorul ne altereaza amintirile zilelor de scoala pentru a ne speria, pentru a ne face sa radem si mai ales pentru a ne da de gandit.

„Reusita exceptionala a acestui text consta doar in frumusetea neobisnuita si deplina a confesiunii sale. Puritatea acestei povesti se transmite cel mai simplu prin adevarul ei. Teatrul inseamna - ideal - adevar. Mergem la teatru uneori sa auzim adevarul. Un adevar pe care si noi il gandim, dar nu avem curajul sa-l rostim. De ce? Profu' il spune. Imi iubesc parintii, pastrez in suflet profesorii care m-au invatat ceva, dar asta e o alta poveste. Ceva rau s-a intamplat intre timp si nu stiu daca se va indrepta. Vreti sa ma ajutati?"
RAZVAN VASILESCU