Pascal Quignard s-a nascut in 1948 la Verneuil-sur-Avre. Dupa studii de filozofie, preda aceasta disciplina la Universitatea din Vincennes si la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociale. Personalitate complexa si nonconformista, Quignard este cofondator al festivalului de opera si teatru baroc de la Versailles si a facut parte, pentru o vreme, din comitetul de lectura al Editurii Gallimard.

Debuteaza in 1969 cu un eseu despre Sacher-Masoch urmat de alte cateva eseuri, pentru ca in 1976 sa publice povestirea Le Lecteur, urmata de romanele Carus (1979), Le Salon du Wurtemberg (1986) si Les Escaliers de Chambord (1989). Cartile sale, inclasabile, se situeaza la confluenta dintre roman, eseu si poem in proza. Dupa 1991, notorietatea sa depaseste lumea literelor odata cu ecranizarea romanului Toate diminetile lumii (Tous les matins du monde, 1991; Humanitas, 2001). Din 1994 paraseste Gallimard si se consacra in exclusivitate scrisului. Este indragostit de muzica, de Antichitatea greco-romana si de Extremul Orient. Sta marturie pentru aceasta eseul Sexul si spaima (Le Sexe et l'effroi, 1994; Humanitas, 2006).

In anul 2000 a primit Premiul Academiei Franceze pentru romanul Terasa la Roma (Terasse a Rome, 2000; Humanitas, 2002), iar in 2002 Premiul Goncourt pentru volumul Umbre ratacitoare (Les ombres errantes, 2002; Humanitas, 2004). In colectia "Raftul Denisei", in 2007, a aparut cel mai recent cel mai recent roman al lui Pascal Quignard, Vila Amalia (Villa Amalia, 2006).