AMAZON. JUNGLA. AVENTURI!
    Horace si sotia lui ne insotesc intr-o calatorie prin padurea tropicala din Amazonia. Ia seama la cameleon, la tipar si la broasca testoasa. Nici tapirul nu e lasat pe dinafara, alaturi de alte animale interesante. Pune-ti mintea la contributie si raspunde la chestionarul de la sfarsitul cartii.
    „Intreaba dobitoacele si te vor invata”, a spus Iov. Ascultand de vechiul sfat intelept, Horace si dona Eva isi dau seama ca au invatat multe din experientele lor de prin padurile tropicale amazoniene si si-au propus ca, prin intermediul acestei carti, sa transmita si altora o parte din ceea ce au invatat ei.
    Horace Banner a fost un pionier-misionar care a slujit in cadrul organizatiei Unevangelised Field Mission (UFM Worldwide). A indragit oamenii din padurile tropicale amazoniene si, pentru mai bine de patruzeci de ani, la chemarea lui Dumnezeu, si-a pus viata la dispozitia Domnului si a lucrat cu populatia kayapo. Horace si Eva, sotia lui, au raspuns bucurosi chemarii din partea Domnului de a sluji printre oamenii din Brazilia. Au dat dovada de un curaj deosebit, de perseverenta si multa iubire, fiind primii misionari care au trait in mijlocul acestor oameni salbatici dintr-o comunitate tribala.

    CUPRINS:
• Despre autor • UFM Worldwide • Tiparul electric • Musca efemera alba • De seama cosasului • Renegatul din jungla • Marea doamna • O masa de Craciun neobisnuita • Cu tapirul nu e de joaca! • Un pont de la imblanzitorul de elefanti • Broscutele ne arata calea • Casa inchisa • Iata ce poate face un kinkaju! • Test Amazonia • Raspunsuri

    Fragment din volumul "Aventuri in Amazonia" de Horace Banner:

    „Un alt mod de a ajunge la lumea de afara este calatoria pe uscat, pana la raul Araguaia, la peste 300 de kilometri departare. Jumatate din aceasta distanta se strabate prin jungla nelocuita. Apoi, drumul da intr-un camp deschis de prerie, parca dintr-o alta lume. Desi calatorul, la inceput, se bucura ca scapa de hatisuri si de bustenii rasturnati, va duce dorul umbrei racoroase din padure. Curand il va lua si foamea, pentru ca cele mai multe animale de vanat se adapostesc mai degraba la umbra padurii, decat in arsita nemiloasa a soarelui. Mai sunt si cateva exceptii, desigur, si cea mai insemnata se pare ca este emu, sau strutul brazilian. Un cuib cu oua de emu este intotdeauna o descoperire pretioasa, pentru ca un singur ou cantareste aproape o jumatate de kilogram. Ce-ai zice de o omleta facuta dintr-un ou de strut?
    Ultima oara cand am vazut un strut brazilian, am ramas profund impresionati de statura lui impunatoare, penele mari, picioarele lungi si corpul lui masiv. „Regina pasarilor!” m-am gandit. Apoi am observat ce cap mic are si m-am intrebat cum de reuseste sa coordoneze un corp atat de mare si atata forta. Cand i-am intrebat pe indigeni ce mananca strutul, ei ne-au raspuns, zambind:
    — De toate!
    Oricum, insectele, verdeturile si fructele de padure ar trebui sa fie bune pentru el, fiindca sunt bogate in vitamine. Strutul insa nu se da in laturi sa manance scoici, pietricele, monede si cioburi de sticla!
    Dupa cum se vede, la cat este de mare, nu prea are judecata, pentru ca o da inainte, cu tot ce vine, bun sau rau.
    Desigur, sunt si oameni care „inghit de toate'', chiar si credintele in potcoave norocoase, pisici negre, horoscopuri si oglinzi sparte!
   Astfel de superstitii nu sunt pentru crestini. Credinta noastra in Isus ne ridica deasupra acestor superstitii naive.”