Trei crime macabre ii schimba planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton aflat la Sighisoara pentru o conferinta de istorie.
Cea mai controversata figura a Europei de Est, Vlad Tepes, a finantat un proiect ambitios care avea sa schimbe fata intregii lumi. Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiti initiati. In 1455 codul este ascuns in prima lucrare tiparita vreodata: Biblia B42 cunoscuta si ca Biblia lui Gutenberg. O adevarata odisee cuturala care imbina desavarsit momente de umor fin, episoade de suspans autentic, mesaje ascunse si coduri secrete minutios  construite, cartea eveniment a anului captiveaza de la prima propozitie si ofera o experienta literara de neegalat.

"Arta suspansului lui Dan Brown intalneste cultura enciclopedica si umorul lui Umberto Eco", spune Calvin Moore, de la Harvard University, despre romanul scris de Bergler, iar Catherine Melissa Park, de la Columbia University, noteaza ca volumul este "un puzzle de o inteligenta diabolica. Cea mai buna carte despre conspiratii din ultimii ani".

Igor Bergler a studiat, in perioada 1991 - 1995, regie de film la Berlin, iar, intre 1993 - 1997, comunicatii audiovizuale, la Academia de Teatru si Film Bucuresti. Are in palmares sapte scurtmetraje, doua mediumetraje si doua lungmetraje, in calitate de regizor si scenarist. A fost, de asemenea, redactor si realizator de emisiuni.

Fragment: 

"Concertul de orgă începuse, aşa că, după ce plasatoarea le verifică biletele şi îi invită să işi ocupe locurile din primele rânduri, Charles facu semn că nu voia să deranjeze şi că vor rămâne în picioare până la pauză. Muzica eliberată din tuburile orgii celei vechi suna divin, aşa că Charles si-ar fi dorit să aibă o ureche muzicală ceva mai bine dezvoltată. Era o limită obiectivă în cazul lui. Bunicul se chinuise să îl educe. Îi dăduse la ore de pian când era mic, aşa cum stătea bine unui tânăr cu origini europene în acele vremuri. Dar profesorul de pian işi luase câmpii când elevul nu reuşise nici după aproape doi ani de pregătire bisăptămânală să interpreteze singur cateva note legate din Fur Elise.
Lui Charles îi plăcea muzica. În special opera, însă nu reuşise niciodată si depăşească faza de Bel Canto. Operele lui preferate erau cele mai melodioase din câte se scriseseră vreodată, Rigoletto, de Verdi, Bărbierul din Sevilia, de Rossini şi Don Giovanni, de Mozart. Îi plăcea cam tot ce scrisese Verdi până la ultima perioadă când renunţase la Bel Canto, Rossini, Puccini Mozart şi, în general, arii pe care le putea fredona până şi el. Wagner îl făcea să işi ia câmpii, iar muzica dodecafonică şi serială i se păreau atentate la sănătatea lui mintală.
Christa şi Charles rămaseră chiar în dreptul uşii pe care intraseră, foarte aproape de capela Sfântului Wenceslas, unde Charles bănuia că fusese ascuns mesajul care îi era adresat. Habar n-avea însă unde era mesajul şi nici măcar ce formă avea să îmbrace vehiculul prin care urma să fie transmis. Spera doar că era vorba despre sabie sau măcar despre Biblia lui Gutenberg.
Charles se asigură că toată lumea era concentrată la muzică şi privea în fata când, cu paşi mici, se depărtă de public spre partea laterală a transeptului pană se lipi de zid. Se deplasă încet, uitându-se cu precauţie în jur."