Countdown header img 1

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

Ultimele zile la raftul cu

promotiile lunii ianuarie!

12 edituri, titluri cu -30% -10%, 2+1 GRATIS

Start aici maratonului de citit!
Close

Bisnitari, descurcareti, supravietuitori

Bisnitari, descurcareti, supravietuitori - Zoltan Rostas, Antonio Momoc

Recenzie blog.libris.ro

Dacă, imediat după 1989, România a demonstrat că poate fi originală, măcar la capitolul democrație (și nu neapărat într-un mod fericit), când a venit vorba de bunurile de larg consum , atât de dorite și de căutate în vremea dictaturii ceaușiste, lucrurile n-au mai stat la fel de original: în vreme ce multe magazine au fost împânzite de tot felul de produse multe dintre ele, de import, devenite însă, peste noapte, inaccesibile, raportat la puterea de cumpărare a populației, încet-încet a început să înflorească, din nou, pe plaiurile mioritice comerțul de subterană, cu mărfuri contrafăcute, obținute în condiții dubioase și vândute, initial la vedere, apoi doar prin colțul piețelor insalubre, prin gări, sau pe tarabe bine pitite. E vorba însă de un fenomen care, în jungla legislativă a anilor 90, a luat amploare dar care a călcat pe cărările bine bătătorite ale bișnițarilor anilor 80. O parte din acești veterani ai economiei subterane din comunism au fost cei care ne-au vândut, în anii 90, blugi si pixuri aduse din Turcia, chipsuri de casă prăjițe în cuptoare domestice sau suc la dozator (cine știe cu câte E-uri, dar răcoritor nu glumă). Visul multora dintre conaționalii noștri de a deveni patroni, liber întreprinzători (dovadă, grămada de buticuri și firme de scară de bloc care au apărut imediat după revoluție) s-a maturat și s-a antrenat însă înainte de 1989 la probe precum: bișnița, “descurcăreala”, supraviețuirea. Despre capitalismul underground din România comunistă vorbește volumul din seria Actual a Editurii Curtea Veche, coordonat de Zoltan Rostas și Antonio Momoc, în fragmente de istorie orală care se vor dovedi de neprețuit, peste ani de zile, atunci când ideea cozii la alimente sau a lipsei de hârtie igienică va deveni (dacă nu aa devenit deja) ceva de neconceput pentru generațiile viitoare.

Volumul este alcătuit dintr-o serie de interviuri luate unor martori si actori marunti ai regimului comunist. Sunt interviuri care caută să exploreze universul economiei subterane (mecanisme, strategii) și să contureze portretul bișnițarilor, al descurcăreților și al supraviețuitorilor (categorii reprezentative pentru schimburile comerciale din acele vremuri). Într-un context în care economia de stat nu putea să satisfacă cele mai elementare nevoi ale populației, o parte a românilor și-a aflat salvarea în… bișniță. Bișnițarii erau cei care cumpărau marfă de la străini și o puneau în circulație pe un soi de piață neoficială. Sursele de mărfuri erau variate, majoritare însă din blocul sovietic: Rusia, Bulgaria, Ungaria iar produsele ajungeau pe circuite care implicau trenuri și autocare. Bișnițarii mai mărunți se limitau la a cumpăra bilete pentru un compartiment întreg de tren pentru a-și transporta marfa, alții, cu ambiții mai mari, foloseau autocare întregi pentru transport și depozitau marfa în oficiile de la.. Loto Prono.

Riscurile erau mari, chiar dacă toți bișnițarii aveau ocupații oficiale (muncitori, șoferi, lucrători comerciali), controalele și vigilența funcționarilor statului puteau să te trimită rapid la închisoare (deși nu era ușor întotdeauna să se demonstreze repetabilitatea faptei, așa cum cerea Codul Penal, pentru a legitima o condamnare). Cu toate acestea, tocmai complicitatea autorităților în asamblarea unor asemenea circuite de distribuție a mărfurilor înlesnea mersul afacerilor – fiecare își lua porția, în cele din urmă, fie că vorbim de securist, milițian sau alți intermediari. Interesant că mai toți foștii bișnițari care își spun povestea în acest volum vorbesc și de o etică a bișniței – cei care doreau să rămână liberi știau că nu trebuie să devină lacomi. Pe de altă parte, descurcăreții și supraviețuitorii, adică cei care făceau rost de mărfuri greu de găsit în magazine, fără să facă neapărat bani din asta, profitând de poziția lor profesională (lucrători comerciali, telefoniști) povestesc despre cum se fura benzină cu sacul sau despre cum se distribuiau “bobițe” (antibiotice) la negru femeilor care doreau să facă avorturi.

În ciuda faptului că mulți dintre cei intervievați mărturisesc că regretă într-o oarecare măsură vremurile prenouăzeciste (în fond, în acele vremuri aveau o autoritate și un capital), mai toți amintesc faptul că au ocolit intrarea în partidul comunist și că s-au ținut departe de activitățile politice. Alți bișnițari și descurcăreți s-au reinventat însă, sub alte auspicii, în capitalismul postdecembrist, ducând cultura economiei subterane mai departe, antrenați să miroasă din timp oportunitățile și să exploateze vidurile legislative și corupția care a împânzit România. Volumul coordonat de Zoltan Rostas și Antonio Momoc nu este, așadar, doar un document despre o epocă apusă, ci și un instrument util în înțelegerea resorturilor unei psihologii comune vremurilor de restriște traversate, în comunism dar și în zorii capitalismului: aceea a adaptării cu orice preț.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

Bisnitari, descurcareti, supravietuitori

  • Eveniment jubiliar, a zecea carte editata de profesorul Zoltan Rostas si colaboratorii lui la Curtea Veche Publishing este una cu bataie lunga. Aparuta intr-un moment semnificativ pentru Romania, daca nu cumva momentul este cel care a generat-o, scoala de investigatii „la firul ierbii” a sociologului, alcatuita din fostii lui studenti, doctoranzi, unii dintre ei colegi, „gasca gustistilor”, cum au fost numiti, a adunat cu har, inteligenta si profesionalism marturii care se vor citi cu siguranta peste decenii ca documente inestimabile de viata si istorie autentica, nedeformata, neobnubilata politic sau ideologic si ca inepuizabila materie prima pentru studierea istoriei mari, a epocii.


    Doina Jela


    Istoria se ocupa, in genere, cu destinul unor „eroi” (pozitivi sau negativi, in functie de conjuncturi) sau cu „traseele” unor colectivitati (popoare, natiuni, categorii sociale), fara a lua in seama „intamplarile” membrilor anonimi ai acestora. Cartea celor doi apreciati cercetatori vrea sa depaseasca tocmai aceasta viziune polara, incercand sa surprinda istoria traita din perspectiva actorilor ei secundari, a celor ale caror nume nu vor fi mentionate niciodata in tratate savante sau manuale scolare. Desi, fara aceste personaje in aparenta neglijabile, nicio fixare pe o directie sau alta a comunitatilor din care fac parte, niciun traseu personalizat nu ar fi fost posibil.


    Adriana Bittel, Formula AS


    […] Strada Covaci era toata plina de bisnitari, in fata fiecarui magazin gaseai cate unul; si probabil aveau si cativa sefi, tot dintre bisnitari. Ca acolo nu putea sa patrunda oricine. Sau daca mai patrundea cineva, era fiecare cu obiectul lui de activitate: unul trebuia sa vanda tigari, unul trebuia sa vanda blugi, unul vindea piese radio… Se vindeau tot felul de obiecte care nu se gaseau pe piata. […] Tigari, blugi, guma, adidasi, ciocolata chiar, ca nu se gasea atunci. Bauturi, mai putin. si acolo fiind si consignatii, ca erau multe consignatii, de‑aia stateau ei acolo. Bine, nu veneau ei sa stea cu multa marfa, ca era paguba prea mare. O mai doseau la consignatii, pe-acolo. Ei se dadeau in primire, cum nu-i convenea de cineva, cum se dadeau in gat: „Tine marfa la cutarica“. stii pe unde mai tineau ei marfa? Pe la astea care vindeau sucuri la pahar, la tonete din alea. […] 


    Dar nu l-ati ascultat pe Dumitru Dragomir sau pe atatia altii, cati aveau bani la Revolutie? si dintre sportivi… toti fotbalistii erau multu­miti, pentru ca atunci cand aveau vreun succes nu prea mai erau vamuiti. si se mergea pe incredere. Mergea echipa Dinamo, da? Securistul era cu ei acolo, stia ce au, ce nu au si, daca aveau succes, le dadea voie cu un video, cu nu stiu ce… Se vindeau si video‑uri pe timpul ala, dar nu erau puse la vedere. Faceai tranzactia verbala, dupa care te duceai si iti dadea produsul, nu acolo.


    (Florentina Tone –
    Noi toti ne suspectam unii pe ceilalti.“)


    […] Reparam telefoanele de pe strada. Initial, m-au bagat chiar undeva unde se scoteau banii din telefoane. Cand am ajuns acolo, fiind adus de un sef, ca asa era, cu relatii, „bai, lasa-l pe ala, ca l-a adus seful cutare!“, se fereau toti de mine. Nu-mi dadeam eu seama de ce, la un moment dat astia imi spuneau: „Du-te si tu acasa, ca esti tanar, mergi sa te distrezi cu gagica!“ Dar ei ma trimiteau acasa ca sa poata sa scoata bani. Dar de asta mi-am dat seama mult mai tarziu. In fine. Dupa, am trecut sa repar telefoanele pe strada. Acolo nu am facut mare lucru, ca se fereau astia de mine. Tentatia banului a venit in momentul in care gaseai pe canalul respectiv, unde se bagau fisele, ori ca era o mizerie, ori ca puneau o fisa stramba, ori ca se incarca caseta, apareau niste bani necontorizati pe care in mod normal erai obligat sa ii bagi tu in caseta. In primul rand, nu aveai unde sa ii bagi. Apoi, trebuia sa faci un proces-verbal, sa declari. Asa ca ii luai, ziceai, e, cativa lei acolo. Cativa lei, cu cativa lei, cu cativa lei, se adunau. La un moment dat, incepusera sa ma sperie sumele pe care le castigam.


    (Antonio Momoc —
    Asta era Triunghiul Bermudelor.
    Acolo se pierdeau marfurile
    si apareau banii!“)


     


    ZOLTAN ROSTAS este profesor de sociologie si de comunicare. A publicat volumele: Visszajatszas (Conexiune inversa), Bucuresti, Albatros, 1984; Ketely es kiserlet (Dubiu si experiment), Cluj-Napoca, Kriterion, 1988; Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl, Bucuresti, Paideia, 2000; O istorie orala a Scolii Sociologice de la Bucu­resti, Bucuresti, Printech, 2001; Chipurile orasului. Istorii de viata din Bucuresti. Secolul XX, Bucuresti, Polirom, 2002; Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale (impreuna cu Sorin Stoica), Bucuresti, Tritonic, 2003; Sala luminoasa. Pri­mii monografisti ai scolii gustiene, Bucuresti, Paideia, 2003; Secolul coanei Lizica. Convorbiri din anii 1985-1986 cu Elizabeta Odobescu‑Goga. Jurnal din perioada 1916-1918, Bucuresti, Paideia, 2004; Atelierul gustian. O abordare organizationala, Bucuresti, Tritonic, 2005; Televizorul in „micul infern“ (impreuna cu Sorin Stoica), Bucuresti, Tritonic, 2005; Parcurs intrerupt. Discipoli din anii ’30 ai Scolii gustiene, Bucuresti, Paideia, 2006.


     

    Antonio Momoc s-a nascut in Bucuresti, la 31 martie 1978. Dupa ­Revolutie, a urmat liceul „Iulia Hasdeu“, sectia Filologie-Istorie. In perioada 1996-2000, a studiat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Univer­sitatii din Bucuresti, unde a absolvit si masteratul in Stiintele Comunicarii. In ultimii doi ani de Jurna­lism, a frecventat simultan cursurile Facultatii de Stiinte Politice ale aceleiasi universitati. Din 2002, este licentiat in Stiinte Politice, iar din 2005, master in Stiinte Politice la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. Din anul 2008, este doctor in Sociologie al Universitatii din Bucuresti. Intre 2010 si 2013 a avut o bursa post-doctorala cu o mobilitate in 2012 la universitatea LUISS „Guido Carli“ din Roma, iar in 2013, o bursa SUSI la Scripps College of Communication, Universitatea din Ohio.


     
Citeste mai mult

-25%

25.29Lei

33.72 Lei

Sau 2529 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

Indisponibil

Descrierea produsului

  • Eveniment jubiliar, a zecea carte editata de profesorul Zoltan Rostas si colaboratorii lui la Curtea Veche Publishing este una cu bataie lunga. Aparuta intr-un moment semnificativ pentru Romania, daca nu cumva momentul este cel care a generat-o, scoala de investigatii „la firul ierbii” a sociologului, alcatuita din fostii lui studenti, doctoranzi, unii dintre ei colegi, „gasca gustistilor”, cum au fost numiti, a adunat cu har, inteligenta si profesionalism marturii care se vor citi cu siguranta peste decenii ca documente inestimabile de viata si istorie autentica, nedeformata, neobnubilata politic sau ideologic si ca inepuizabila materie prima pentru studierea istoriei mari, a epocii.


    Doina Jela


    Istoria se ocupa, in genere, cu destinul unor „eroi” (pozitivi sau negativi, in functie de conjuncturi) sau cu „traseele” unor colectivitati (popoare, natiuni, categorii sociale), fara a lua in seama „intamplarile” membrilor anonimi ai acestora. Cartea celor doi apreciati cercetatori vrea sa depaseasca tocmai aceasta viziune polara, incercand sa surprinda istoria traita din perspectiva actorilor ei secundari, a celor ale caror nume nu vor fi mentionate niciodata in tratate savante sau manuale scolare. Desi, fara aceste personaje in aparenta neglijabile, nicio fixare pe o directie sau alta a comunitatilor din care fac parte, niciun traseu personalizat nu ar fi fost posibil.


    Adriana Bittel, Formula AS


    […] Strada Covaci era toata plina de bisnitari, in fata fiecarui magazin gaseai cate unul; si probabil aveau si cativa sefi, tot dintre bisnitari. Ca acolo nu putea sa patrunda oricine. Sau daca mai patrundea cineva, era fiecare cu obiectul lui de activitate: unul trebuia sa vanda tigari, unul trebuia sa vanda blugi, unul vindea piese radio… Se vindeau tot felul de obiecte care nu se gaseau pe piata. […] Tigari, blugi, guma, adidasi, ciocolata chiar, ca nu se gasea atunci. Bauturi, mai putin. si acolo fiind si consignatii, ca erau multe consignatii, de‑aia stateau ei acolo. Bine, nu veneau ei sa stea cu multa marfa, ca era paguba prea mare. O mai doseau la consignatii, pe-acolo. Ei se dadeau in primire, cum nu-i convenea de cineva, cum se dadeau in gat: „Tine marfa la cutarica“. stii pe unde mai tineau ei marfa? Pe la astea care vindeau sucuri la pahar, la tonete din alea. […] 


    Dar nu l-ati ascultat pe Dumitru Dragomir sau pe atatia altii, cati aveau bani la Revolutie? si dintre sportivi… toti fotbalistii erau multu­miti, pentru ca atunci cand aveau vreun succes nu prea mai erau vamuiti. si se mergea pe incredere. Mergea echipa Dinamo, da? Securistul era cu ei acolo, stia ce au, ce nu au si, daca aveau succes, le dadea voie cu un video, cu nu stiu ce… Se vindeau si video‑uri pe timpul ala, dar nu erau puse la vedere. Faceai tranzactia verbala, dupa care te duceai si iti dadea produsul, nu acolo.


    (Florentina Tone –
    Noi toti ne suspectam unii pe ceilalti.“)


    […] Reparam telefoanele de pe strada. Initial, m-au bagat chiar undeva unde se scoteau banii din telefoane. Cand am ajuns acolo, fiind adus de un sef, ca asa era, cu relatii, „bai, lasa-l pe ala, ca l-a adus seful cutare!“, se fereau toti de mine. Nu-mi dadeam eu seama de ce, la un moment dat astia imi spuneau: „Du-te si tu acasa, ca esti tanar, mergi sa te distrezi cu gagica!“ Dar ei ma trimiteau acasa ca sa poata sa scoata bani. Dar de asta mi-am dat seama mult mai tarziu. In fine. Dupa, am trecut sa repar telefoanele pe strada. Acolo nu am facut mare lucru, ca se fereau astia de mine. Tentatia banului a venit in momentul in care gaseai pe canalul respectiv, unde se bagau fisele, ori ca era o mizerie, ori ca puneau o fisa stramba, ori ca se incarca caseta, apareau niste bani necontorizati pe care in mod normal erai obligat sa ii bagi tu in caseta. In primul rand, nu aveai unde sa ii bagi. Apoi, trebuia sa faci un proces-verbal, sa declari. Asa ca ii luai, ziceai, e, cativa lei acolo. Cativa lei, cu cativa lei, cu cativa lei, se adunau. La un moment dat, incepusera sa ma sperie sumele pe care le castigam.


    (Antonio Momoc —
    Asta era Triunghiul Bermudelor.
    Acolo se pierdeau marfurile
    si apareau banii!“)


     


    ZOLTAN ROSTAS este profesor de sociologie si de comunicare. A publicat volumele: Visszajatszas (Conexiune inversa), Bucuresti, Albatros, 1984; Ketely es kiserlet (Dubiu si experiment), Cluj-Napoca, Kriterion, 1988; Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl, Bucuresti, Paideia, 2000; O istorie orala a Scolii Sociologice de la Bucu­resti, Bucuresti, Printech, 2001; Chipurile orasului. Istorii de viata din Bucuresti. Secolul XX, Bucuresti, Polirom, 2002; Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale (impreuna cu Sorin Stoica), Bucuresti, Tritonic, 2003; Sala luminoasa. Pri­mii monografisti ai scolii gustiene, Bucuresti, Paideia, 2003; Secolul coanei Lizica. Convorbiri din anii 1985-1986 cu Elizabeta Odobescu‑Goga. Jurnal din perioada 1916-1918, Bucuresti, Paideia, 2004; Atelierul gustian. O abordare organizationala, Bucuresti, Tritonic, 2005; Televizorul in „micul infern“ (impreuna cu Sorin Stoica), Bucuresti, Tritonic, 2005; Parcurs intrerupt. Discipoli din anii ’30 ai Scolii gustiene, Bucuresti, Paideia, 2006.


     

    Antonio Momoc s-a nascut in Bucuresti, la 31 martie 1978. Dupa ­Revolutie, a urmat liceul „Iulia Hasdeu“, sectia Filologie-Istorie. In perioada 1996-2000, a studiat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Univer­sitatii din Bucuresti, unde a absolvit si masteratul in Stiintele Comunicarii. In ultimii doi ani de Jurna­lism, a frecventat simultan cursurile Facultatii de Stiinte Politice ale aceleiasi universitati. Din 2002, este licentiat in Stiinte Politice, iar din 2005, master in Stiinte Politice la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. Din anul 2008, este doctor in Sociologie al Universitatii din Bucuresti. Intre 2010 si 2013 a avut o bursa post-doctorala cu o mobilitate in 2012 la universitatea LUISS „Guido Carli“ din Roma, iar in 2013, o bursa SUSI la Scripps College of Communication, Universitatea din Ohio.


     
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one