Cand lumea pare a se narui in jurul lui Arvid – un divort iminent, diagnosticarea unei maladii grave a mamei lui, situatia politica a lumii –, amintirile sunt cele care‑l ajuta sa gaseasca un sens in inexplicabil si sa nu se scufunde definitiv. Un roman despre nostalgie, singuratate, despre relatii de familie complicate si despre necrutatoarea trecere a timpului.

Petterson, intr‑un scris fara pretentii, dar cu o abilitate extraordinara, face ca statul pe marginea acestui abis personal si mut sa para eroic. Exista o calitate pe care o pot numi doar farmec, sau ceva asemanator farmecului, in sensibilitatea esentialmente intunecata si singuratica a autorului. Arvid nu e un personaj special. Nu e nici fiul favorit, nici oaia neagra a familiei, ci copilul mijlociu universal, care tot timpul e trecut cu vederea. Si totusi, Arvid exercita un fel de atractie gravitationala asupra cititorului, pastrandu‑si echilibrul in situatia plina de contradictii, lipsita de dragoste in care s‑a trezit pe neasteptate. Poate ca nu pare a fi mare lucru, dar e chiar foarte mult. (Stacey D’Erasmo, New York Times Book Review)