De ce oare, atunci cand esti mic, aproape tot ce faci pare prea putin important in ochii adultilor? Fara rost sunt jocurile, intrebarile prea multe ii enerveaza imediat...

La tot pasul auzi: „nu ai voie!“ sau „nu face asta!“, sau „nu pe acolo!“ Parintii astia!” Asa gandeste Bronto, micutul dinozaur, plictisit sa se tot joace singur in padure, fara prietenii sai atat de dragi, Diplo, Stega, Tyrano si Tricer.

Apoi porneste in cautarea prietenilor, incercand sa traverseze singur padurea, in ciuda interdictiei parintilor „atotstiutori”. Ce i se intampla lui Bronto este o poveste antrenanta si plina de invataminte pentru cei mici.



Fragment"

" Padurea cu trunchiuri groase si rasucite incepea sa creasca sub ochii lui. Lianele deveneau tot mai dese si mai stanjenitoare. Lumina cerului patrundea din ce in ce mai greu prin frunzisul bogat. Acolo, in inima padurii, incepea o lume no* cu lumini si umbre alunecoase, cu zgomote ascutite, dar si cu sunete infundate, tainice.
Pasari nemaiintalnite isi luau iute zborul furisandu-se de pe o creanga pe alta. Prin iarba deasa animale mici misunau rascolind covorul de frunze uscate. Tulburator amestec de culori, de miscari bruste si de sunete atat de diverse. Iar Bronto simtea cum it tree fiorii. Placere, surprindere sau teama? Si, dintr-odata, simti un nod in gat. Si teama de necunoscut, de aceasta lume fantastica si plina de mister. Dar nu avea de ce sa, se teama, padurea nu putea fi atat de periculoasa. Ci doar stranie. Si, pe deasupra, eu sunt un baiat mare, isi spuse el, dandu-si singur curaj. Cu cat inainta, cu atat ii sporea convingerea ca ajunsese intr-o padure nesfarsita, pe care nu o va putea traversa nicicand. Oare am luat-o bine? Nu se mai vede nici soarele. La fiecare pas avea senzatia ca parch mai trecuse pe acolo. Am mai vazut copacul asta cu scoar0, groasa. Si pe tango, Lianele astea ca o panzer de paianjen parca, am mai trecut... Daces ma ratacesc? se inspaimanta el. Sau m-am ratacit deja?... Trebuie sa gasesc drumul! Si peste toate astea, vai, ce tipete! Tipetele unui animal necunoscut, nevazut. Tipete ascutite de frica, tipete care starnesc frica. Si, dintr-odata, coroanele copacilor au inceput sa se unduiasca, iar frunzele sa tremure sub vantul ce se pornise de nicaieri. Fosnetul acela adauga sunete noi. "