Romanul Bunicuta pierduta este povestea cu tenta autobiografica a unei fetite unguroaice, care incepe sa se maturizeze prematur in anii ’60, in Clujul tot mai marcat de „binefacerile“ comunismului. In cazul ei, deloc singular, schizo-frenia ceausismului este si mai apasatoare: pe de o parte, sunt povestile cu care e educata sau pe care le aude intamplator despre adevarata fata a comunis-mului, povesti pe care tot educatia o obliga sa nu le spuna nimanui, iar pe de alta parte este nationalismul maghiar familial ca trasatura obligatorie de caracter si totodata ca forma de rezistenta aroganta si elitista. Din tot acest melanj, autoironia si sarcasmul scriitoarei refac acea lume interzisa pe care nu o cunosc decat cei care au trait in anii ceausismului mizeria maghiarilor din Romania.

Farmecul cinic al textului provine din felul in care autoarea demonteaza toate sabloanele care i-au impanat copilaria si adolescenta – de la minciunile propagandei oficiale, pana la banalitatile etniciste nu mai putin lipsite de continut ale educatiei de acasa.

Jozsa Marta s-a nascut in 1962 la Cluj-Napoca, unde a obtinut diploma de bacalaureat la Liceul „Bathory Istvan“ si apoi a fost o vreme colaborator extern al Studioului teritorial de Radio Cluj. Din cauza atitudinii sale refractare fata de sistemul comunist, in 1983 a fost nevoita sa emigreze in Ungaria, la Pecs, unde a absolvit cursurile universitatii, cu specialitatea literatura maghiara. Din 1990, publica in mod regulat reportaje si articole in cele mai importante ziare si reviste din Ungaria. Din 1998, s-a lansat in literatura, iar din anul 2000 face parte din colectivul redactional al revistei Ex Symposion. In prezent, este redactor, producator al Televiziunii maghiare de la Budapesta. Primul volum de proza, Amig nagymami megkerul (Bunicuta pierduta), a aparut in 2007, la Editura Noran din Pecs. De atunci publica in mod regulat proza, eseuri, articole, studii in cele mai importante reviste din Ungaria.