Inapoi in timp

Wu Cheng’en a scris Calatorie spre soare-apune in anii 1590. Guvernul chinez de la acea vreme nu era prea competent, fiind incapabil sa-i protejeze pe cetateni impotriva calamitatilor si tulburarilor larg raspandite, starnite de rebeli, banditi si pirati. Probabil ca au fost vremuri grele, in special pentru Wu, care a picat la examenul de evaluare nationala si, astfel, a pierdut sansa de a deveni functionar guvernamental si de a si sluji concetatenii.
Wu si-a bazat lucrarea pe legende legate de un calugar chinez pe nume Xuan Zang, care, in secolul al VII lea, a calatorit pana in India, unde a petrecut treisprezece ani pentru a studia budismul. Intors in China, si a dedicat viata traducerii si transmiterii scrierilor budiste pe care le-a adus cu el.

In intreaga istorie a Chinei, au circulat numeroase povesti si basme populare legate de realizarile lui Xuan Zang. Cand a scris Calatorie spre soare-apune, Wu Cheng’en s-a inspirat din plin din aceste relatari si povesti, cu radacini adanci in credintele, miturile si sistemul de valori chinezesti.

Si mai important este faptul ca opera a fost scrisa in chineza „vernaculara“, adica in limba folosita de oamenii obisnuiti in viata de zi cu zi, si nu in jargonul si terminologia specializate pe care le foloseau elitele si profesorii. Drept urmare, Calatorie spre soare-apune este considerat a fi unul dintre cele mai populare romane chinezesti din toate timpurile: el contine mult umor, satira, conflicte emotionale si fizice, precum si simboluri si alegorii care le sunt bine cunoscute cititorilor chinezi.

Calatorie spre soare-apune il descrie in principal pe Regele Maimuta care se transforma dintr o creatura magica rautacioasa intr-un erou supranatural. Spre deosebire de Xuan Zang, Porc si Nisipos, care si-au comis pacatele in vieti anterioare si sunt astfel alungati in lumea oamenilor pentru a-si rascumpara greselile, Regele Maimuta s-a nascut in mod miraculos dintr o stanca, deci nu a avut parte de vreo viata anterioara. Curajul sau de a-si recunoaste greselile si de a plati pentru ele, dedicandu-si viata protejarii lui Xuan Zang in timpul calatoriei lor, este considerat un fapt demn de respect.

Unii cercetatori chinezi considera ca numerosii demoni si monstri, pe care Xuan Zang si discipolii sai i-au intalnit in calea lor, reprezinta diverse aspecte negative ale personalitatii acestora. Faptul ca toate aceste creaturi malefice fie incearca sa-si obtina nemurirea consumand carne de calugar, fie sunt atrase de frumusetea acestuia sugereaza incercarea autorului de a promova importanta frumusetii interioare, a sufletului. Ce valoare au carnea si sangele, se intreaba el, daca persoana respectiva nu are o inima de aur?
In vechea China apare o maimuta fermecata, care creeaza haos peste tot unde merge. Singura cale prin care i se pot pune inselatoriile si talentele in slujba binelui este aceea de a i se incredinta protejarea lui Xuan Zang, tanarul si frumosul calugar decis sa calatoreasca din China pana in India in cautarea pretioaselor scrieri sacre.
Regele Maimuta si ceilalti discipoli, Porcul si Nisiposul, trebuie sa-l apere pe Xuan Zang de monstrii si de demonii care cred ca vor trai vesnic daca se infrupta din calugar.
Vor reusi Xuan Zang si discipolii sai credinciosi sa ajunga cu bine in India si sa gaseasca ceea ce cauta? Vor avea suficienta incredere si curaj pentru a i invinge pe demoni, atat pe aceia care misuna in jurul lor, cat si pe aceia care le salasluiesc in suflet?