Ressu s-a aplecat sa zugraveasca si sa interpreteze viata noastra romaneasca, singura viata adevarat romaneasca, a taranului inchis intre ape, codri, ceruri si vatra.
Tudor ARGHEZI

Mircea Deac revine in atentia iubitorilor de frumos cu un nou titlu si, implicit, cu o noua optiune tematica, cel putin la fel de interesanta si de binevenita ca precedentele.
Maestru inegalabil al desenului din prima jumatate a secolului XX si talentat portretist, profesor si rector al scolii de Arte Frumoase, Camil Ressu are meritul de a fi scris un nou capitol in pictura romaneasca, intr-o perioada dominata de influenta unor personalitati precum Nicolae Grigorescu sau stefan Luchian. Spiritului idealizant-liric el ii va opune curajos o „scoala” a viziunii realiste, telurice, aspre uneori, definindu-se indeosebi ca pictor al taranimii si al universului rural, drept simboluri a ceea ce este autentic romanesc.
Dincolo de lucrarile reproduse, Ressu este prezent in album prin selectia de citate ce completeaza comentariul critic al autorului. Ca si pictura, discursul sau dezvaluie un bun observator, cu fine nuantari de ironie si autoironie, al realitatilor sociale si al psihologiei umane, nu in ultimul rand un teoretician cu o viziune clara si ordonata asupra mestesugului picturii si a sensurilor profunde ale artei plastice, in general.
Reintalnirea cu un pictor mai putin „vizibil” in peisajul actual al cartii de arta, dar de o importanta majora, dobandeste astfel valentele unui act cultural de revalorificare si culorile unui frumos album, inchinat, in esenta, sensibilitatii poporului nostru.