Camino, drumul spre lumina, volumul Ecaterinei Botoncea, aparut la Editura Dio, purtand si comprehensibilul subtitlu
Jurnalul unui medic anestezist este o carte ravasitoare, greu de categorisit din punct de vedere literar, avand trasaturi specifice mai multor specii ale genului epic, cu evidenta tenta memorialistica si autobiografica, scrisa cu surprinzator mestesug, bazat pe un talent indubitabil, pesemne exersat si-n alte dati, in zona lirica, presupun, dar si pe o deschidere intelectuala remarcabila, atingand zone sensibile ale gandirii metafizice, explorare generata de nevoia de regasire a propriei identitati. De altfel, asistam la un pelerinaj limitat geografic, intr-un perimetru cunoscut drept Drumul lui Iacob, in spaniola Camino de Santiago, deloc intamplator, pentru ca la capatul lui se afla mormantul apostolului Iacob, a carui martirizare a fost confirmata istoric, unul dintre cei doisprezece propovaduitori ai Evangheliei. Acest drum se transforma in spatiul propriei spiritualitati aflate sub semnul asimilarii unui alt eu, dupa care tanjeste, fara a-i intui reprezentarea, iar 840 de kilometri de mers pe jos, apostoliceste, inseamna, inainte de simbolistica jertfelnica a gestului, o calatorie initiatica de reaflare a sensului, protejat de aripa intinsa a unei dumnezeiri mereu rabdatoare.
Drumul Ecaterinei Botoncea porneste de pe coridoarele unui spital, de acolo unde viata si moartea coexista organic, intr-o devalmasie care escamoteaza razboiul surd dintre ele, contopindu-se misterios si incitant, mai cu seama pentru ochiul si creierul unui facator de bine ce-si intelege menirea intr-o cheie regasita dincolo de adevarul rece al stiintei, mergand inspre vocatia de tamaduitor, implicand supranaturalul, inexplicabilul, divinul. Plecand de la dorul de sine…undeva, autoarea spune „Mi-e nespus de dor de mine insami”…medicul se transforma in propriul pacient, ajungand la concluzia ca nu poti fi vindecatorul altuia, daca procesul de tamaduire, in integralitatea sa implicand si dimensiunea spirituala, nu porneste de la propria persoana. Iar vindecarea presupune si descoperirea unui alt inteles al vietii, ca fenomen, al carui adevar se poate releva numai cu ajutorul singurului adevar care prin raportare la celelalte ramane unic: Dumnezeu.