Rugaciunea, o, preacinstite cititorule, este fapta buna mai folositoare decat toate celelalte fapte bune, pentru ca ea desteapta sufletul, il inmoaie si, ca cum l-ar desteleni, il smereste, il umileste il pregateste pentru lucrarea faptelor bune.
Rugaciunea curata sufletul de patimi, iar mintea o lumineaza, o face salas al Duhului Sfant si cu Dumnezeu o uneste. Si nu numai acestea le poate ispravi ea, ci din primejdii izbaveste scoate din inchisorile cele grele, precum pe Petru din mainile lui Irod si din toata asteptarea poporului iudaic; pe Pavel si pe Sila din temnita Macedoniei; pe Daniil din gura leilor; pe cei trei tineri din cuptorul cel infocat si pe multi nenumarati din multe felurite primejdii i-a slobozit. Si multe ispravi savarseste ea, pe care nu voim a le enumera, pentru a nu se lungi cuvantul peste masura.
Acestea stiindu-le Sfintii, atat ai Legamantului celui Vechi, cat,si ai celui Nou, nu numai ei insisi prin sine au adus rugaciunile, si slavosloviile lor lui Dumnezeu, prin care s-au unit cu El au atras asupra lor Harul Duhului Sfant, ci au transmis folosul pe care ei l-au primit si la cei din vremea lor si la toti cei de pe urma, lasandu-le in scris - Duhul Sfant iconomisind aceasta - ca cei de pe urma care vor voi sa se mantuiasca pe acestea sa le foloseasca. - Silvestru, Staret al Sfintelor Manastiri Neamt si Secu