Martiriul sfintilor apostoli Petru si Pavel

Sederea la Roma a lui Petru si Pavel, cei doi mari apostoli ai lui Hristos, precum si martiriul lor in capitala imperiului au fost acceptate de toti crestinii de pretutindeni, din cele mai vechi timpuri si pana azi, ca niste fapte istorice. Sursele scrise privitoare la aceste evenimente sunt foarte putine, caci, exceptand scrierile canonice, putina literatura crestina din perioada inceputurilor a supravietuit nenumaratelor persecutii imperiale.

Singurele carti din Sfanta Scriptura in care exista date referitoare la moartea lui Petru sau vreo aluzie la acest eveniment sunt Evanghelia dupa Ioan, Apocalipsa aceluiasi apostol, si probabil Epistola catre Evrei. Toate celelalte carti au fost scrise mai inainte ca martiriul acestui apostol sa aiba loc. Aici sunt trei lucruri importante de demonstrat. Primul, ca Sf. Petru a fost la Roma; al doilea, ca el a fost martirizat prin crucificare; al treilea, ca rastignirea s-a petrecut la Roma. Pentru toate aceste trei aspecte marturiile cele mai evidente vin din afara Scripturii, iar argumentul cel mai puternic in acest sens este unanimitatea Parintilor tarzii ai Bisericii. La aceasta trebuie adaugate dovezile pe care le ofera sapaturile arheologice (cea mai interesanta este marea inscriptie a Sfantului Damasus care incepe cu HIC HABITASSE, probabil cea mai faimoasa inscriptie crestina), frescele din catacombe si mai ales traditia populara romana. In scrierile Parintilor Bisericii gasim de asemenea marturii indubitabile referitoare la primatul lui Petru, la stabilirea scaunului sau episcopal la Roma si la suprematia lui spirituala in toate Bisericile crestinatatii.