Travesti

„Ma simteam exclus, ca intotdeauna, din lumea colegilor mei. Ma obisnuisem cu gandul ca nu putea exista pentru mine decat un singur viitor: o mansarda cu un scaun, o masa si un pat unde aveam sa putrezesc toata viata - scurta, de cel mult patruzeci de ani - scriind un roman nesfarsit si ilizibil, pe care-l vor gasi dupa moartea mea, langa mine, putind a cadavru, dar in care ar fi fost Totul, tot adevarul despre existenta si inexistenta, intreaga lume cu toate detaliile ei si cu sensul ei hidos. Reveria in care, pe atunci, ma vedeam scriitorul total, hipergenial, demolatorul cosmosului pentru a-l inlocui cu o carte, era coloana vertebrala a vietii mele. Sa fi putut scrie Cartea, mi-as fi lasat jupuita pielea de pe mine, si-n pielea mea vie, cu capilare si retele nervoase si glomerule sudoripare, as fi legat volumul atotcuprinzator.“ (Mircea CARTARESCU)