„Pentru ca e o lume a insolitului si a imaginarului, lumea lui Borges nu are miracole. Spiritul le neglijeaza, repudiindu-le chiar, ca pe orice solutie comoda. Lui ii trebuie, oricit de departe s-ar duce, sa inteleaga si sa integreze. Totul se petrece, de fapt, intr-un spirit care umple cochilia evenimentului, a faptului adeverit, a citatiei livresti, a intrigii politiste, a viziunii filozofice sau metafizice, a descoperirii stiintifice, parca pentru a incerca legile straniei functionari, redindu-i tot umorul logic – nelinistitor si tulburator, tocmai pentru ca e logic – de care este plin. Retorica nu are nici un amestec aici, iar scrierea insasi se denunta ca un ultim mijloc. El e sigur ca descoperirea a precedat expresia.” (Maurice Nadeau)
 
„Visarea lui Borges, visul creator al lui Borges, nu s-a fixat niciodata la o constructie, n-a creat un loc unde sa locuiasca, un imperiu in care sa domneasca. Geniu sistematic, geniul lui Borges nu se inchide niciodata intr-un singur sistem. Cu o diabolica verva neobosita, el sistematizeaza incontinuu si in toate sensurile, in asa fel incit nu opune sistemului nostru un contrasistem, ceea ce inca am mai putea sa concepem, ci o uluitoare varietate de posibile sisteme care n-ar putea decit sa ne para absurde. Fara indoiala si in mod neinduplecat, el deranjeaza pina in cel mai mic aspect ceea ce pentru noi inseamna ordinea lucrurilor; el bruscheaza relatia noastra cu timpul si spatiul, relatia noastra cu viata si moartea.” (Jean Cassou)